Acasa

Declararea Anului International al Chimiei (A.I.C.) in 2011 este o initiativa comuna a Uniunii Internationale de Chimie Pura si Aplicata si a UNESCO, prin care se sarbatoresc realizarile chimiei si contributiile sale la evolutia omenirii. A.I.C. se desfasoara pe intreg globul, sub deviza “Chimia – viata noastra, viitorul nostru”, cuprinzand o serie de actiuni menite in principal sa constientizeze populatia globului cu privire la rolul pe care il joaca chimia in viata de zi cu zi, de la gastronomie si pana la medicina sau tehnologie.

Cu acest prilej, filatelia romaneasca a dedicat evenimentului universal o marca postala comemorativa, infatisandu-l pe Franz Joseph Muller von Reichenstein (1740-1825), sibianul care a intrat in istoria chimiei pein descoperirea Telurului, singurul element “romanesc” care a intrat in componenta Tabelului lui Mendeleev.

"Anul International al Chimiei" - Triptic cu vigneta la mijloc

Read more…

Acum, sa stiti ca n-am nici o contra vizavi de stadionul ce tocmai inaltara bravii constructori ai capitalismului. Strategii emisiunilor romanesti de marci postale, vizionari ca-ntotdeauna, au purces in a ne arata cu creionul pe hartie “Noul Bucuresti”, care va sa zica. Dupa “Pasajul Basarab“, e randul “Arenei Nationale” sa se aseze triumfatoare in clasoarele colectionarilor, apoi, mai mult ca sigur, va urma sa sfideze trecerea timpului “Centrul Istoric” din Noul Bucuresti…

Stadionul asta e incarcat de istorie: “23 August”, “Lia Manoliu” iar acum “National Arena”. De fapt, nu stiu daca n-o fi blestem ca, dupa ce au marsaluit in fata conducatorului iubit, falfaind din steguletele parguite del putin o data pe an, apoi s-au dezis de titulatura fostei zile nationale inlocuind-o cu numele marei atlete din anii ’60, dupa ce au fugarit “basica prin nasip” cu danezii de stiau jocul pe plaja mai bine ca noi, spectatorii au privit vrajiti la doctrina ezoterica a brazdei zburatoare. De sub plug, de sub crampoane, tot aia.

"Arena Nationala" - Timbrul de 5 Lei

Read more…

Eliberare. Insurectie. Revolutie. Acesta a fost parcursul ideologic al zilei de 23 August 1944, reprezentata in filatelia romaneasca in cei 45 de ani de regim comunist. Nicidecum lipsita de logica, masina de propaganda filatelica, avand in spate ochiul vigilent al cenzurii, a reusit sa transforme aceasta zi importanta pentru desfasurarea ultimului capitol al Celui De-al II-lea Razboi Mondial, intr-o tematica insipida, incarcata de un patetism ultranationalist fara precedent.

A fost pe rand simbolul “Zilei Nationale”, al “eliberarii patriei de sub ocupatia fascista”, apoi “al eliberarii patriei”, al “eliberarii Romaniei de sub jugul fascist”, pentru ca, dupa “rebrandingul” din 1974, imaginea perimata sa fie transformata in “Insurectie” timp de un deceniu. Din 1984, in ultimul cincinal, 23 August a devenit simbolul “Revolutiei”, termen care avea sa fie preluat, in cazul evenimentelor din Decembrie ’89, si de urmatoarea putere politica, provenita din randurile esaloanelor 2 si 3 ale P.C.R.

1949 – Prima emisiune filatelica dedicata zilei de 23 August se intituleaza “23 August – Ziua Nationala” si este compusa din doua valori (timbru dantelat + nedantelat). Aniversarea a 5 ani de la “eliberare” este redata sugestiv prin imaginea tancurilor sovietice intampinate “cu mare entuziasm” de toti romanii. Au fost emise doua plicuri prima zi a emisiunii, unul pentru valoarea dantelata si unul pentru cea nedantelata.

1949 - Serie "23 August - Ziua Nationala" (timbru dantelat + nedantelat)

Read more…

De pe 21 iunie, cand a fost lansata emisiunea de marci postale “Pasajul Basarab – Arc peste timp”, nu-mi iese din cap inaugurarea Canalului Dunare – Marea Neagra si a faimosului Pod de la Agigea. De fapt, aparitia in 1985 a seriei de timbre dedicate “maretei realizari” imi sta pe creier. Parca am mai vazut filmul asta: surle, trambite, fanfaroni, propaganda, o pelicula care are in spate efortul constructorilor de poduri. Reprezentati, in urma cu 36 de ani, de zeci de mii de soldati, muncitori necalificati, elevi si studenti, acum locul lor a fost luat de sute de muncitori profesionisti. Eternii anonimi.

Sintagma “arc peste timp” a devenit emblema a tot ceea ce romanii retraiesc, cu ochiul sau cu gandul, din cand in cand. Mai stii, om fi atinsi de sindromul proustian À la recherche du temps perdu si noi n-avem habar! Sigur e, insa, ca am devenit maestri sa ne prefacem ca uitam de unde-am plecat si unde ajungem. Meschinaria cu trasul spuzii pe turta aluia de conduce turma e veche de cand lumea, asa ca ce mai conteaza circoteca la care am fost martori acum o luna, cand s-a inaugurat Pasajul Basarab…

"Pasajul Basarab" - Timbru cu vigneta

Read more…

Batalia dureaza din 1981, anul fatidic in care a fost depistat virusul imunodeficientei umane. De atunci, sute de organizatii nonguvernamentale si asociatii caritabile din intreaga lume incearca sa previna infectarea cu HIV prin campanii de constientizare si informare a maselor. In urma cu 5 ani, se inregistrau deja peste 40 de milioane de purtatori ai teribilului virus si 25 de milioane de victime. Printre ele, nume sonore ca Freddie Mercury, Rock Hudson, Gia Carangi, Yasser Arafat, Rudolf Nureyev, Alex. Leo Serban…

In Romania, statistica Ministerului Sanatatii, prin Comisia Nationala de Lupta Anti-SIDA, din cadrul Institutului de Boli Infectioase “Prof. Dr. Matei Bals”, furniza la sfarsitul anului 2007 un numar de peste 16.000 de cazuri HIV/SIDA, din care 4.788 erau reprezentate de decese, iar 11.906 de persoanele in viata.

Lupta impotriva flagelului HIV/SIDA continua, atat in Romania, cat si in restul lumii. Din 2004, in tara noastra activeaza 16 ONG-uri si 11 institutii guvernamentale, dar in momentul de fata multe programe si fonduri alocate au fost sistate sau reduse semnificativ, “vina” fiind carata in spate de criza economico-financiara. La nivel mondial, suma totala a finantarilor oferite de Fondul Global depaseste 8 miliarde de dolari, dar acestea nu reprezinta “nici jumatate din fondurile necesare pentru o interventie eficienta”. Pare o batalie pe jumatate pierduta, dar ea merita continuata macar in memoria zecilor de milioane de suflete care s-au ratacit pe drum.

"Lupta impotriva HIV/SIDA - 30 ani" - Timbru cu tabs

Read more…

Cand privesc in clasor noua emisiune filatelica lansata de Posta Romana, gandul ma duce, aproape involuntar, la campaniile lui Dragos Bucurenci. Si, parafrazand motto-ul blogului sau “Putini am fost, multi am ramas”, imi vine sa strig in gura mare ca sa auda si Borbély: putini au fost, si mai putini au ramas! Copaci in picioare, bineinteles.

Si stiti care e culmea Carpatilor, dupa ce, in ultima luna, i-am traversat de doua ori? Ca in mandatul unui Ministru al Mediului si Padurilor ungur, chiar in judetele secuiesti se taie pe capete. Se fura ca-n codru! Cand aveti ocazia sa treceti prin Harghita sau Covasna, o sa va cruciti de cheliile falnice care au luat locul verdelui umbros.

Grea misiune ti-ai mai ales Bucurenciule, ca, la doi puieti plantati de voi, astia rad un hectar, fara nici o greata! Da’ nu-i nimic, iaca-ta cum vine divizia UE de filatelie si preamareste Padurea in noua emisiune ecologica de marci postale “Europa 2011″. Treaba-i ca si rezolvata, propaganda merge, noi taiem cu spor! László stie…

"Europa 2011: Paduri" - Serie de doua valori cu tabsuri (in cele 3 variante)

Read more…

Strainii sunt atrasi sa vada cu ochii lor “Palatul lui Ceaucesco”. Romanii care au fost contemporani cu inaltarea sa au ramas fideli denumirii initiale: “Casa Poporului“. Despre “Casa Republicii”, asa cum a fost rebotezata imediat dupa Revolutie, nu mai stie nimeni nimic. In prezent, e motiv de fala si mandrie sa stai la coada, in Ziua Portilor Deschise, ca sa te holbezi la ditamai hardughia de neam prost, cunoscuta sub numele de “Palatul Parlamentului“. Asta in timp ce, din cand in cand, se mai aude cate o cucoana care-si cicaleste barbatul intreprinzator: “Ti-am zis io ca trebuia sa facem mai inalt salonul de oaspeti!”. De undeva, din tavan, continua sa cada peste lumea adunata ca la circ strigatul deznadajduit al Loredanei: “Ridica-ma la ceeer!…”.

Ce mai conteaza ca in cei 6 ani, cat a durat constructia, peste 20.000 de soldati, parnaiasi si muncitori si-au frant spatele, oasele, zilele? Avem si noi un obiectiv strategic de interes mondial, ii momim pe strainasi cu betoane imbracate-n marmura si piele, le servim un scenariu tulburator cu cizmarul in rolul vampirului si gata, s-a rezolvat si problema turismului romanesc pe urmatorul mileniu.

"Palatul Parlamentului" - Seria de 6 timbre

Read more…

La inceputul anilor ’50, propaganda rusofila i-a intitulat pompos “reprezentanti ai clasei conducatoare”. Activistii responsabili cu aplicarea tezelor stahanoviste, din conducerea centralei sindicatelor, i-a transformat apoi din tarani parliti in oraseni cu masa, casa si acte in regula. Li s-au dat indicatii pretioase, au primit pe inventar tarnacopul si salopeta si-au inceput sa sape fundatia maretelor infaptuiri socialiste. Peste noapte, s-au trezit muncitori fruntasi in intrecerea Planului de Stat cincinal.

O poveste de viata, ca oricare alta, la care au fost martore generatiile din care Romania isi trage seva acum. Candva, clasa muncitoare era obiectul tuturor materialelor de propaganda cinematografica, literara sau artistica. Acum, sindicalistii aduna umili cioburile de mandrie proletara, imprastiate in cele patru zari de spargatorii de greve ai noii clase conducatoare oligarhice. Cu toata inversarea de roluri din ultimele doua decenii, un singur lucru pare ca nu se va schimba niciodata: 1 Mai.

Congresul Internationalei Socialiste a denumit-o “Ziua Muncii”. Altii o recunosc si acum drept “Ziua Oamenilor Muncii”. Romanii au botezat-o din prima “Sarbatoarea de 1 Mai”, pentru ca era decretata zi libera pentru toti oamenii muncii. Cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de productie se indreptau cu avant, de la primele ore ale diminetii, spre locul de desfasurare a Serbarilor Campenesti organizate in lungul si-n latul tarii. Isi intindeau paturile pe iarba, mancau mititei, beau bere si ascultau rapsozii veniti sa le rasplateasca efortul de peste an.

Partidul avea grija de oamenii sai. La fel se intampla si acum, doar ca numele partidului difera, iar sarbatoritii nu mai vin cu autobuzul intreprinderii, ci cu jeep-urile proprietate personala. Sarbatoarea de 1 Mai exista inca, dar cei carora le era destinata intre timp au fost concediati, au iesit la pensie sau au murit. La fel si spiritul muncitoresc.

1946 "1 Mai" - seria de 5 timbre + colita dantelata

Read more…

De cand ma stiu, muntele mi-a fost tovaras la bine si la greu, in drumetii, dar si in meditatie. Intr-o pestera nu am ajuns, insa, pana acum. Si, daca mai contemplu mult aberatiile astea din fata mea, pompos numite timbre, nici nu am s-o fac prea curand. Pe langa ele, marcile cu pesteri emise in 1978 par bestiale! De parca nu era de ajuns Intunericul ce sta sa ne acopere pana si ultima farama de speranta, Romfilatelia a decis ca se impune o noua emisiune de “stringenta actualitate”: “Pesteri din Romania”.

Stiu ca nu intelegeti o iota din amestecul negricios ce troneaza imperial pe toate cele 6 timbre ale seriei, pentru ca si eu trec prin aceeasi stare confuza de NIMIC. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca asta le-a fost si intentia mesterilor romfilatelisti. O agonie fara margini, o analiza launtrica a fiintei ce simte ca i se apropie sfarsitul, o parabola a gandurilor sumbre care ne cuprind sufletul cand ne e lumea mai draga. Sau, mai pragmatic spus, un audit financiar care nu lasa loc de dubii si interpretari in privinta gaurilor negre mostenite de filatelistii romani de la raposata Romfilatelie.

"Pesteri din Romania" - seria de 6 marci postale

Read more…

Ma privesc in oglinda din ce in ce mai rar. Nu ca as fi facut-o vreodata mai des, dar acum parca nu-mi mai acord nici cateva clipe de radiografiere externa. Stiu ca samanta a fost rodnica, radacinile sunt adanc infipte intr-”Un Pamant numit Romania”, doar scoarta ce mai tradeaza, pe ici, pe colo, ploile din care mi-am adapat visele. Fac o pauza de-o tigara, trag fumul adanc in piept, apoi ma uit cu indrazneala in suflet. Imi place ce vad, am senzatia ca nu m-am nascut intamplator si n-am sa mor ca o larva insingurata. Experimentul a reusit: ma simt vesnic!

Nu mai departe de ieri, cat mi-am petrecut toata ziua in fata calculatorului, aud finalul conversatiei dintre doua pensionare pe aleea din fata blocului: “…Ei, ce sa facem, trebuie sa suportam!“. Mi-am ascutit simturile pe taisurile tranzitiei inventate de Brucan, asa ca aud tot, aproape fara sa vreau. Chiar si ce nu as vrea sa aud.

Romanismul a devenit un sentiment contradictoriu, pana si pentru cei mai vajnici nationalisti. Reperele morale ajung, pe furis, la ghena de gunoi a istoriei, compromisurile reprezinta un mod de viata, trecutul este musamalizat de aparatul propagandistic de partid si de Stat, necunoasterea tehnicilor de manipulare naste monstri, poporul s-a transformat obedient intr-o simpla masa de manevre electorale. De 21 de ani, tarisoara se vinde experimental pe taraba din talciocul mondial, la kil sau la bucata, pentru cateva firimituri de paine. Suntem considerati papagali de Romania. Noi sau ei?

"Papagali" - seria de 5 marci postale

Read more…