De cand ma stiu, muntele mi-a fost tovaras la bine si la greu, in drumetii, dar si in meditatie. Intr-o pestera nu am ajuns, insa, pana acum. Si, daca mai contemplu mult aberatiile astea din fata mea, pompos numite timbre, nici nu am s-o fac prea curand. Pe langa ele, marcile cu pesteri emise in 1978 par bestiale! De parca nu era de ajuns Intunericul ce sta sa ne acopere pana si ultima farama de speranta, Romfilatelia a decis ca se impune o noua emisiune de “stringenta actualitate”: “Pesteri din Romania”.
Stiu ca nu intelegeti o iota din amestecul negricios ce troneaza imperial pe toate cele 6 timbre ale seriei, pentru ca si eu trec prin aceeasi stare confuza de NIMIC. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca asta le-a fost si intentia mesterilor romfilatelisti. O agonie fara margini, o analiza launtrica a fiintei ce simte ca i se apropie sfarsitul, o parabola a gandurilor sumbre care ne cuprind sufletul cand ne e lumea mai draga. Sau, mai pragmatic spus, un audit financiar care nu lasa loc de dubii si interpretari in privinta gaurilor negre mostenite de filatelistii romani de la raposata Romfilatelie.














