Acum, sa stiti ca n-am nici o contra vizavi de stadionul ce tocmai inaltara bravii constructori ai capitalismului. Strategii emisiunilor romanesti de marci postale, vizionari ca-ntotdeauna, au purces in a ne arata cu creionul pe hartie “Noul Bucuresti”, care va sa zica. Dupa “Pasajul Basarab“, e randul “Arenei Nationale” sa se aseze triumfatoare in clasoarele colectionarilor, apoi, mai mult ca sigur, va urma sa sfideze trecerea timpului “Centrul Istoric” din Noul Bucuresti…
Stadionul asta e incarcat de istorie: “23 August”, “Lia Manoliu” iar acum “National Arena”. De fapt, nu stiu daca n-o fi blestem ca, dupa ce au marsaluit in fata conducatorului iubit, falfaind din steguletele parguite del putin o data pe an, apoi s-au dezis de titulatura fostei zile nationale inlocuind-o cu numele marei atlete din anii ’60, dupa ce au fugarit “basica prin nasip” cu danezii de stiau jocul pe plaja mai bine ca noi, spectatorii au privit vrajiti la doctrina ezoterica a brazdei zburatoare. De sub plug, de sub crampoane, tot aia.






