Acasa

Tocmai cand ma gandeam ca toate controalele din acest an ale Corpului de Control al Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale (MCSI) de pe capul Postei Romane au reusit, in sfarsit, sa aduca Romfilatelia cu picioarele pe pamant, observ ca treburile “au revenit la normal”. Dupa ce, vreme de doua-trei emisiuni, colectionarii au simtit, in buzunarul propriu, diferenta dintre o emisiune de 6 marci (care depaseste 15 lei) si una de un timbru, maxim doua (cu un total cuprins intre 1 leu si 4 lei), iata ca “bandilleros” revin in forta: ultimele 3 emisiuni romanesti au nominalul de 17.90 lei (x 2, daca luam in calcul si blocul), 25.20 lei si 25.50 lei. Un total de 68.60 lei, platit de un colectionar care a achizitionat 3 serii si doua colite, sau de 86.50 lei, in cazul achizitionarii a 3 serii, doua colite si un bloc de 4 timbre.

Tineti cont ca perioada la care m-am raportat in analiza este de numai o luna (25 iulie-26 august) si nu am luat in calcul celelalte produse filatelice emise (plicuri prima zi, maxime, cartoane) si nici minicolile. Lasand la o parte faptul ca Uniunea Postala Universala (UPU), din care Posta Romana face parte, recomanda tuturor membrilor ca o emisiune de marci postale sa nu depaseasca una-doua valori, iar totalul emisiunilor sa fie de 12 pe an (una pe luna), ceea ce ma irita este nonsalanta unei “afaceri” pe care Posta o dezvolta pe spatele colectionarilor de zeci de ani.

Am purtat in ultima saptamana un dialog pe mail cu un colectionar din Romania. Mi-a scris pentru prima data, fara sa ne fi cunoscut inainte, doar din dorinta de “a se descarca” de toate magariile indurate din partea slujbasilor Postei Romane. Ca el si ca mine, sunt convins ca mai exista atatia care nu mai au puterea sa reactioneze sau li s-a facut lehamite sa mai creada in redresarea unui sistem corupt pana-n maduva Postei. Cu aceasta convingere am hotarat sa redau o parte din aceste mesaje si sa repun pe tapetul blogului, ori de cate ori va fi nevoie, pentru a reda fidel imaginea timpului nostru si felul in care reprezentantii eternei pusculite de partid reusesc sa-si sape singuri groapa, taind orice punte de legatura cu oamenii carora li se adreseaza in proportie de peste 80%: filatelistii colectionari.

"Posta Romana" - Caricatura de Ion Barbu / sursa: http://ioanastoian.wordpress.com/

Read more…

Ce poate fi mai nimerit la noi, in mijloc de vara(?), decat o emisiune filatelica despre istoria circului romanesc? Bineinteles, nu putea lipsi preambulul explicativ, menit sa ne convinga cum isi trag vlahii seva giumbuslucariilor din cea a Imperiului Roman, unde circarii lui Nero, Marcus Aurelius sau Ulpius Traianus faceau legea arenei. Si, daca te concentrezi putin, parca inca mai auzi hohotele de rasu’-plansu’ ale prostimii adunate ca la circ!…

Am observat, de-a lungul vremii, cum ilustratorii romani au o apetenta nestapanita in reprezentarea clovnilor. Chiar si acum, imaginea “Circului” este redata prin doua machete care infatiseaza, ati ghicit, clovnii. Nu tu acrobatie, nu tu dresura, nu tu contorsionisti, nici macar o umbra de iluzionism! Din toata istoria circului romanesc, n-au mai ramas decat saltimbancii care sa starneasca ropote de aplauze la scena deschisa. In fruntea lor, se da in stamba, tantos nevoie mare, Saltimbancul-Sef si carul lui de aur. À la guerre comme à la cirque, musiu le comandant!

"Circul" - Seria in perechi cu vigneta la mijloc

Read more…

La inceputul anilor ’50, propaganda rusofila i-a intitulat pompos “reprezentanti ai clasei conducatoare”. Activistii responsabili cu aplicarea tezelor stahanoviste, din conducerea centralei sindicatelor, i-a transformat apoi din tarani parliti in oraseni cu masa, casa si acte in regula. Li s-au dat indicatii pretioase, au primit pe inventar tarnacopul si salopeta si-au inceput sa sape fundatia maretelor infaptuiri socialiste. Peste noapte, s-au trezit muncitori fruntasi in intrecerea Planului de Stat cincinal.

O poveste de viata, ca oricare alta, la care au fost martore generatiile din care Romania isi trage seva acum. Candva, clasa muncitoare era obiectul tuturor materialelor de propaganda cinematografica, literara sau artistica. Acum, sindicalistii aduna umili cioburile de mandrie proletara, imprastiate in cele patru zari de spargatorii de greve ai noii clase conducatoare oligarhice. Cu toata inversarea de roluri din ultimele doua decenii, un singur lucru pare ca nu se va schimba niciodata: 1 Mai.

Congresul Internationalei Socialiste a denumit-o “Ziua Muncii”. Altii o recunosc si acum drept “Ziua Oamenilor Muncii”. Romanii au botezat-o din prima “Sarbatoarea de 1 Mai”, pentru ca era decretata zi libera pentru toti oamenii muncii. Cu mic, cu mare, muncitorii din toate sectoarele de productie se indreptau cu avant, de la primele ore ale diminetii, spre locul de desfasurare a Serbarilor Campenesti organizate in lungul si-n latul tarii. Isi intindeau paturile pe iarba, mancau mititei, beau bere si ascultau rapsozii veniti sa le rasplateasca efortul de peste an.

Partidul avea grija de oamenii sai. La fel se intampla si acum, doar ca numele partidului difera, iar sarbatoritii nu mai vin cu autobuzul intreprinderii, ci cu jeep-urile proprietate personala. Sarbatoarea de 1 Mai exista inca, dar cei carora le era destinata intre timp au fost concediati, au iesit la pensie sau au murit. La fel si spiritul muncitoresc.

1946 "1 Mai" - seria de 5 timbre + colita dantelata

Read more…

Ma privesc in oglinda din ce in ce mai rar. Nu ca as fi facut-o vreodata mai des, dar acum parca nu-mi mai acord nici cateva clipe de radiografiere externa. Stiu ca samanta a fost rodnica, radacinile sunt adanc infipte intr-”Un Pamant numit Romania”, doar scoarta ce mai tradeaza, pe ici, pe colo, ploile din care mi-am adapat visele. Fac o pauza de-o tigara, trag fumul adanc in piept, apoi ma uit cu indrazneala in suflet. Imi place ce vad, am senzatia ca nu m-am nascut intamplator si n-am sa mor ca o larva insingurata. Experimentul a reusit: ma simt vesnic!

Nu mai departe de ieri, cat mi-am petrecut toata ziua in fata calculatorului, aud finalul conversatiei dintre doua pensionare pe aleea din fata blocului: “…Ei, ce sa facem, trebuie sa suportam!“. Mi-am ascutit simturile pe taisurile tranzitiei inventate de Brucan, asa ca aud tot, aproape fara sa vreau. Chiar si ce nu as vrea sa aud.

Romanismul a devenit un sentiment contradictoriu, pana si pentru cei mai vajnici nationalisti. Reperele morale ajung, pe furis, la ghena de gunoi a istoriei, compromisurile reprezinta un mod de viata, trecutul este musamalizat de aparatul propagandistic de partid si de Stat, necunoasterea tehnicilor de manipulare naste monstri, poporul s-a transformat obedient intr-o simpla masa de manevre electorale. De 21 de ani, tarisoara se vinde experimental pe taraba din talciocul mondial, la kil sau la bucata, pentru cateva firimituri de paine. Suntem considerati papagali de Romania. Noi sau ei?

"Papagali" - seria de 5 marci postale

Read more…

Parca a trecut un veac. Ma vad cu ochii mintii cerecetand site-urile de profil de pe Internet in speranta ca voi gasi corespondente francate cu serii complete din perioada interbelica. La Belle Epoque. Calator din timpurile care vor veni, ma conduc dupa impulsul de recunoastere a marcilor postale romanesti, lipite cu grija de colectionarii vremii pe tot felul de suporturi: plicuri, carti si intreguri postale, cartoane, foi de hartie.

A fost prima mea dragoste filatelica. Nu stiu nici acum ce a declansat in mine dorinta de a colectiona seriile circulate “in formatie completa”. Stralucirea pieselor respective, chiar si dupa 70-80 de ani, momentul in care le simteam irezistibile doar tragand cate-o ocheada pe unde se nimerea sa le gasesc… Sau, poate, intuitia ca in curand voi carmi dinspre colectia de tip cronologic spre cea de istorie postala.Cine stie?

Timp de 3 ani am sperat sa alcatuiesc o colectie-martor a tuturor evenimentelor majore din epoca 1918-1944. Am avut drept gazde ale istoriei filateliei romanesti Monarhii Romaniei: pe Carol I, pe Ferdinand I, pe Carol al II-lea, pe Mihai I. Iar ghizi de nadejde mi-au fost, in drumul strabatut, toti filatelistii de seama ai Romaniei Mari, cei pe ale caror urme am incercat sa pasesc. Am fost un calator in epoca francaturilor filatelice…

Plic cu francatura filatelica mixta - circulat recomandat in Septembrie 1918 de la Galati la Viena

Read more…

De multe ori ma trezesc plimbandu-mi gandul printre expozantii aflati in Cismigiu, la Targul Cooperatorilor din 1894, alteori ma inchipui in Oborul iesean la Expozitia de Animale din 1905, dar in cele mai multe peregrinari imaginare ajung la fastuoasa Expozitie Nationala, organizata in Parcul Carol, intre lunile iunie-noiembrie ale anului 1906. Prilej de sarbatoare cum nu-i mai fusese dat Regatului Romaniei pana atunci, cu o larga participare internationala si o multime de vizitatori curiosi, sositi din toate colturile tarii.

Filatelia romaneasca nu ramanea nici ea in urma cu programul deosebit de incarcat din vara lui 1906, Fabrica de Timbre lansand, pe rand, emisiunile de marci postale “25 ani de la Proclamarea Regatului” (prima zi inca necunoscuta) si “Carol I, 40 ani de Domnie” (17 iunie, prima zi). Dupa alte 4 luni, la 29 octombrie, Directiunea Generala a P.T.T. reusea sa puna in circulatie si emisiunea dedicata Expozitiei Nationale, retragand-o insa din circuitul postal dupa numai 3 zile. Chiar si asa, marcile au continuat sa se vanda la Oficiul Postal special amenajat in incinta Expozitiei Romane vreme de inca doua saptamani. Diriguitorii Postei considerau astfel ca toti colectionarii impatimiti vor reusi in acest interval sa-si procure timbrele necesare.

Seria de marci postale Expozitia Generala 1906

Read more…

Ca sa nu fie cu ghinion, Romfilatelia si-a lansat doua emisiuni filatelice simultan. Adica pe 9 iunie 2010, respectivele purtand numerele 13 si 14 in catalogul aparitiilor din anul in curs. Deocamdata, va prezint cea de-a 13-a emisiune, intitulata “Organizatia Salvati Copiii Romania – 20 ani de activitate”, pe scurt “Salvati Copiii!”. Emisiunea are in componenta un singur timbru cu valoarea nominala de 3.10 Lei, tiparit offset pe hartie cromo-gumata din Anglia. Timbrele au fost imprimate in minicoli de 8 timbre + o vigneta (in doua variante de prezentare).

"Salvati copiii" - timbrul de 3.10 Lei

Read more…

Poate toti cei care cititi aceste povestioare din spatele pieselor filatelice de colectie ati avut candva un clasor cu timbre. Nu poate, sigur. Dar acum sunteti rupti de aceasta pasiune, din diferite motive: familie, copii, serviciu, goana dupa bani, lipsa de timp. Am comis o eroare si cred ca asa ar fi trebuit sa incep – prezentandu-va cartile de capatai ale colectionarii de timbre romanesti. Pentru ca nu se stie niciodata…

2009 - Lista de preturi pentru marcile postale romanesti

Read more…

Motto: Proastele moravuri nu tin loc de pasiune

La carte scrie cam asa: “Marcile postale indeplinesc trei roluri principale: chitanta cu o anumita valoare pentru o plata in avans a unui serviciu postal, mijloc de celebrare si promovare a patrimoniului national si piesa de colectie. Dar mai presus de orice, marca postala este un veritabil ambasador al istoriei, culturii si civilizatiei umane, deoarece forma si functia sa ii confera libertate de  miscare si posibilitatea de a transmite informatii in toate colturile lumii.”

Am plecat de la o idee simpla: care este scopul filateliei, ca pasiune? Sa acumulezi in nestire micile bucati de hartie adeziva? Sa cauti sa te-mbogatesti peste noapte? Sa investesti in altceva decat in aur sau valuta? Sa placa doar ochiului si sufletului tau, fara a impartasi cu nimeni bucuria? Sa ai o preocupare pe care sa n-o inteleaga nimeni? Sa fii diferit fata de ceilalti din jur? Sa devii un colectionar recunoscut?

Read more…