Lucrez de ceva vreme la schitarea unei lucrari filatelice programata sa apara anul acesta. Nu voi dezvalui inca despre ce anume este vorba, desi am scris in draci in ultimele doua zile. Alta e problema. A venit si clipa in care sunt nevoit sa combat o teorie a unui prestigios filatelist, cercetator si mare colectionar, deopotriva. Vai, si ce n-as fi dat sa ma ocoleasca stanjeneii astia!…
De ieri ma tot gandesc cum sa procedez, ca sa nu tulbur prea tare nici existenta omului la care tin din suflet, dar nici sa las o eroare sa fie considerata drept adevar istorico-postal. Ca a fost involuntara stiu sigur, dar greseala se perpetueaza cu atat mai mult cu cat trece timpul peste noi si timbrele noastre prafuite! Si eu sunt nevoit sa demontez tot ce se stia pana acum si sa pun in loc adevarul gol-golut. Argumentat, fara resentimente, dar si fara pareri de rau. Mi-e greu si mi-e bine, in acelasi timp. Greu pentru ca ma pun in pielea respectivului, ca sa inteleg ce inseamna sa demonstreze un elev in fata intregii clase ca profesorul a gresit, si bine pentru ca am datoria morala sa indrept greseala.







