Acasa

De la inceputul anului, alte doua publicatii nationale au tratat pe larg subiectul “disparitiilor” de la Muzeul Filatelic National: este vorba de ziarul “Cotidianul”, unde a aparut un material cu titlul “Furturi la Muzeul Filatelic National” si de revista “Historia”, cu un articol intitulat “Tezaurul romanesc amenintat: Uite timbrul, nu e timbrul…“.

In ambele cazuri, totul a inceput de la solicitarea AF Cluj catre Congresul FFR din 18 februarie 2012, cu privire la sprijinirea organelor de stat pentru rezolvarea cazului unor presupuse furturi de bunuri de patrimoniu adapostite de institutia amintita. Cel care, mandatat de catre Asociatia Filatelistilor clujeni, a readus subiectul in actualitate si in atentia organelor competente este Dr. Mircea Dragoteanu – autorul binecunoscutei lucrari de monografie postala “Istoria Postelor Locale Transilvane”. In cele ce urmeaza, voi reda integral scrisoarea sa deschisa, adresata confratilor intr-ale filateliei, cu privire la acest demers.

Articolele din presa nationala aparute in 2012, cu privire la situatia actuala a Muzeului Filatelic National

Read more…

In momentul in care am auzit nominalizarea lui Dan Nica pentru portofoliul Ministerului Comunicatiilor, mi-au trecut prin fata ochilor, instantaneu, toate scrisorile oficiale pe care Federatia Filatelica Romana i le-a adresat in perioada 2000-2004, in timpul mandatului trecut din Guvernul Nastase. Zeci de memorii, sesizari, recomandari, constituite in cea mai ampla campanie de sustinere a filateliei romanesti postdecembriste, pe care presa de specialitate (revista “Filatelia”) a redat-o intocmai, la punct si virgula. O lupta dusa, de cele mai multe ori, de unul singur de Leonard Pascanu.

Cum le mai potriveste viata asta!… In urma cu aproape 10 ani, Leonard Pascanu era presedintele FFR si tot atunci Dan Nica era Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor. Un dialog, intrerupt de regulile electorale ale jocului democratic, practic se reia peste un arc de timp in care fiecare a facut fata cum a putut coborasurilor care urmeaza, inevitabil, suisurilor din cariera. In 2012, Pascanu a revenit in fruntea filatelistilor romani, iar Nica a devenit puntea de legatura a filatelistilor cu normalitatea.

Dan Nica si Leonard Pascanu

Read more…

Am inceput sa scriu acest material cu gandul sa va prezint colectiile mele de suflet, ca un fel de “specialitate a casei”. Evident, ca sintagma poate fi folosita nu numai in cazul reusitelor gastronomice de traditie, ci si intr-o activitate colectionistica, fie ea cu profil filatelic, numismatic ori de cartofilie, enumerandu-le pe cele mai importante. Important este sa poti reda in cuvinte, placerea pe care colectionarul din tine o resimte de fiecare data cand mai adauga o piesa mult ravnita in albumul / clasorul cu obiectele atat de dragi ochiului si sufletului, in egala masura.

Cum probabil v-ati dat seama, daca as fi fost un colectionar introvertit, nu m-as mai fi apucat de blogging, in incercarea de a descifra “la vedere” unele piese de colectie sau istorii de mult uitate, ci as fi pastrat totul doar pentru mine. Sunt convins ca acest mod de a face filatelie, doar pentru sine, a ajuns o practica frecventa, in pofida faptului ca multi pasionati sunt persoane echilibrate, nicidecum ciudate sau neintelese, iar colectiile lor se ridica la un inalt nivele calitativ si valoric.

Ducem in spate corvoada celebrelor vorbe “cu cat stiu mai putini, cu atat mai bine”. Ne cufundam in uitarea de sine, iar cand vrem sa ne redescoperim apelam la ceea ce ne face sa vibram, sa visam, sa ne simtim impliniti, in ciuda oprelistilor cotidiene. A fi colectionar nu presupune a-ti croi un barlog pe masura vanitatii proprii, din care sa nu iesi decat atunci cand simti ca lumea e la picioarele tale. A fi colectionar presupune un exercitiu firesc de comunicare cu toti cei din bransa ta, de interactiune si nu de reactiune, de continuare a autocunoasterii si a recunoasterii meritelor atat a inaintasilor, cat si a contemporanilor. Un colectionar nu trebuie sa uite nici o clipa ca prezentul este masura trecutului rascolit de atatea minti stralucite.

O parte din albumele filatelice si de cartofilie, "gardate" de gravura efigiei Regelui Ferdinand I

Read more…

Nu agreez polemica de dragul polemicii. Niciodata nu am considerat ca desfasurarea unui asemenea tur de forta, incarcat de energii negative, va reusi sa puna capat conflictului deschis dintre doua sau mai multe persoane. Dimpotriva. Te orbeste, iti subjuga luciditatea, neuronii ajung sa sfarseasca pe terenul minat al falsei adrenaline, sleiti pana si de ultima pata de intelepciune, din dorinta nesabuita de a castiga. Orgoliu pur-sange, sau fudulie in forma pura, mai pe sleau.

In filatelie, se nasc la fel de multe polemici, pe cat de multi filatelisti incep sa-si inalte monumentele infatuarii in mijlocul colegilor de breasla. Sunt atatea cazuri in care mari colectionari si deschizatori de drumuri in cercetari de specialitate au incercat sa-si impuna punctul de vedere, polemizand la nesfarsit in revistele filatelice ale vremii! Iar pilda incrancenarii lor rasuna si azi ca un ecou stigmatizat al arogantei nemasurate. O mantie de care unii au avut puterea sa se debaraseze, prin recunoastere si vointa inteleapta, dar cei mai multi nu au avut taria sa se priveasca in oglinda, nici macar cu coada ochiului.

Pentru prima data, voi raspunde unui gest de ingamfare deplina, venit din partea unui filatelist roman, cu vreo 30 de ani mai multa “vechime” in domeniu. Nu-mi ramane decat sa ridic manusa, sa arat ce am de aratat, apoi sa ma intorc la tihna pasiunii mele de zi cu zi. Iar lui nu-i ramane decat sa culeaga fructele trufiei, pe care a semanat-o cu atata grija…

Plic francat cu timbre nedantelate "UFSR" (6 + 2 lei) si "Centenarul nasterii Regelui Carol I" (8 lei)

Read more…

Fotoreportaj filatelico-turistic

Cu mare drag pentru tara-fara-de-sfarsit si filatelia-fara-de-leac, se dedica bunului prieten Cornelius Ionescu

In fiecare zi, ma trezesc din visul in care am ales sa-mi scald caii liberi: mintea si iubirea, deopotriva. N-am reusit niciodata, in cei aproape 43 de ani, sa ma recunosc mai bine ca acum. In zori, ma privesc implinit in oglinda sufletului tihnit si, pe nemancate, mai sorb un strop din elixirul care continua sa-mi dea taria sa nu-nvat a muri vreodata.

Am ales sa fiu omul liber intr-o poveste in care am senzatia ca celelalte personaje se incapataneaza sa-si deruteze linia vietii, uitand parca sa traiasca prin ele insele. Dependenta de scenarii vesele si triste nu lasa loc de admirat privelisti, de cunoscut destine, de respiratii printre atatea false aspiratii.

E timpul sa o iau iar din loc, spre Cluj, la intoarcere sa admir Cetatea Mediasului, sa revad Cetatea Sighisoarei, sa-mi implinesc inca un vis langa Lacul Sfanta Ana, ca spre final sa-mi astampar setea in izvorul de la Baile Homorod. Dar nu singur, niciodata singur, in dreapta cu Doamna inimii mele, iar in stanga cu prietenul de-o viata si marea lui iubire. Ma grabesc sa ajung la Expozitia “Librafila 2011″, unde particip cu “Catalogul Emisiunilor filatelice din Exilul Romanesc”, la clasa Literatura filatelica, apoi sa-mi revad dragii prieteni-filatelisti clujeni: Mircea Dragoteanu, Radu Loneanu, Dan Cosma. Numai pentru asta si tot merita sa trec Carpatii.

Porniram la drum, prin Dealurile Covasnei si Harghitei

Read more…

A durat ceva pana am primit medalia, Catalogul si Palmaresul Expozitiei, deoarece nu am fost prezent la festivitatea de premiere de la Balatonfüred, iar comisarul roman din partea FFR, Dr. Traian Serendan, s-a intors dupa doua zile de la incheierea programului oficial. Au ajuns in posesia mea astazi, prin amabilitatea d-lui Vasile Florkievitz, de la AF Brasov, el insusi participant la clasa “Filatelie traditionala” si in cadrul clasei de “Literatura de specialitate” (in calitate de editor al revistei “Studii filatelice brasovene”).

Catalogul romanesc “Emisiuni filatelice din Exilul Romanesc, 1953-1997″, lucrarea cu care am participat la clasa “Literatura de specialitate”, a obtinut medalie in rang de Argint mare (Large Silver). Diploma soseste mai tarziu, pe adresa Federatiei, odata cu cele ale tuturor competitorilor romani.

Inca de acum 10 zile, de cand am aflat rezultatul obtinut la Expozitia Filatelica Internationala “Hunfila 2011″, am avut in cap un singur titlu pe care-l consider cel mai potrivit pentru acest material. Un pic cam neobisnuit pentru apatia spiritului national, dar care mi-a adus aminte de zilele cataniei post-adolescentine: Servesc Patria!

Catalogul "Emisiuni filatelice din Exilul Romanesc" - medalie de Argint mare la Hunfila 2011

Read more…

Oamenii au convingeri. Iar timbrul, alaturi de moneda, imn, steag si stema, ramane un atribut al suveranitatii nationale. Parca asa au spus cei de la “Academia Catavencu“. Si atunci, cine pe cine apara: oamenii slujesc timbrele sau timbrele au grija de oameni? Prima afirmatie este plauzibila prin logica intaietatii, iar cea de-a doua pare o utopie, de-a dreptul. Cu toate acestea, nimic nu-mi va scoate din minte ideea ca si marcile postale au onoare, aidoma celor care li se dedica, uneori chiar si o viata de om.

De-a lungul si de-a latul timpului, timbrele romanesti au avut parte de un tratament discriminatoriu din partea celor ce se ingrijeau de destinul lor. Au suferit ca urmare a unor actiuni speculative de anvergura, asa cum s-a intamplat de prin ’72 si pana in ’89. Apoi, in ultimul deceniu al mileniului trecut, a urmat caderea in gol, din cauza vidului artistic de creatie si executie. N-aveam cu ce. Eram saraci si saraci am ramas pana in 2004, cand guvernul Nastase a aprobat achizitionarea unui nou utilaj Heidelberg. Era atunci “cel mai performant utilaj de tiparire din Europa Centrala”.

Utilajele tipografice ale Imprimeriei Statului la 1932

Read more…

Nu mi-am inchipuit nici o clipa ca voi ajunge sa fiu hartuit pe propriul blog. Si, mai ales, nu mi-am imaginat niciodata ca un filatelist poate fi hartuit. De vreo 10 zile ma urmareste o Volga neagra, ca-n bancurile cu securisti si “reactionari” din anii ’70. De fapt, mai multe Volgi, ca “securistii” lucreaza in schimburi, sub mai multe identitati false. Anonime. De asta sunt pentru profilurile la vedere in cazul bloggerilor, mai ales in ceea ce priveste domeniile de specialitate, cum este si cazul filateliei. Asumarea raspunderii n-am inventat-o eu.

Omul, hai sa-i zic asa pana una-alta, are la identitati de nu le mai stie nici el pe toate, ba le incurca, ba trimite comentarii rauvoitoare semnate de useri diferiti dar de pe aceleasi IP-uri, o intreaga telenovela. Daca stau bine si ma gandesc, am mai pastrat ca aprobate comentariile unui singur user inventat: “Lucica”. Asta pentru ca alti doi cititori ai blogului au participat la schimbul de replici pe marginea articolului respectiv si nu am vrut sa le sterg ideile frumos conturate in scris. In schimb, am aruncat in cosul cu spam-uri toate gunoaiele pe care hartuitorul si-ar fi dorit sa le “planteze” in ograda mea…

Read more…

Stau ca prostu’ de multe ori si ma intreb de ce am prins vremurile astea? De ce nu m-am nascut cu cateva zeci de ani mai devreme, ca sa am timp sa rascolesc toate arhivele, sertarele si podurile caselor evreiesti rase de pe fata pamantului in anii ’70-’80? Sa dau de gustul dar, mai ales, de aroma cu iz de mucigai a plicurilor si suvenirurilor postale condamnate la uitare. Sa patrund frumosul istoriilor nespuse si dosite de nemernicia cainilor de oameni. Altii decat cei de-acum.

Mai sunt cativa din generatia veche de filatelisti-colectionari care se incapataneaza sa reziste. Care nu dau semne ca vor sa instraineze ce-au adunat o viata cu riscuri si eforturi financiare, doar pentru ca azi este mai greu ca ieri. Ii respect pentru muncile sisifice depuse in cercetare si documentare, unii chiar de-a lungul a 40-50 de ani, dar si regret ca nu s-au ingrijit de cei ce vor veni. Ca n-au avut rabdarea si talentul sa impartaseasca miilor de tineri veniti sa caste gura pe la cercuri, targuri si expozitii, unii dornici sa stie doar “cum e cu timbrele astea” si “daca mai au vreo valoare”. Din cei peste 50.000 de membri cotizanti ai AFR, pe parcursul a patru decenii, am mai ramas vreo 500. Maxim am zis! Si-atunci nu s-alege praful de toata sandramaua?…

Revista Filatelia nr. 1-2 / 2010 - Coperta fata

Read more…

Ciudat cum lucrurile se precipita la un loc cu oameni, fapte, amintiri si cum moartea ne aseaza pe picior de egalitate cu tot ceea ce facem, ce gandim si ce suntem. Pe fotograful Cristi Drilea l-am intalnit chiar de la inceputurile mele in filatelie. Un barbat de nota 20, sufletist, harnic si descurcaret, ca nici un alt bucurestean pe care-l cunosc. Ma uitam in ochii lui albastri cand tragea o fuga prin Moldova ca intr-o oglinda a sufletului meu. Ma vedeam pe mine la anii lui, sincer si hotarat. Azi ii simt ochii tulburi de lacrimile varsate la moartea bunului sau prieten, filatelistul George Ecliserescu, fost secretar de redactie al Evenimentului Zilei.

Nea Georgica, asa cum a fost (1947-2010)

Read more…