Strainii sunt atrasi sa vada cu ochii lor “Palatul lui Ceaucesco”. Romanii care au fost contemporani cu inaltarea sa au ramas fideli denumirii initiale: “Casa Poporului“. Despre “Casa Republicii”, asa cum a fost rebotezata imediat dupa Revolutie, nu mai stie nimeni nimic. In prezent, e motiv de fala si mandrie sa stai la coada, in Ziua Portilor Deschise, ca sa te holbezi la ditamai hardughia de neam prost, cunoscuta sub numele de “Palatul Parlamentului“. Asta in timp ce, din cand in cand, se mai aude cate o cucoana care-si cicaleste barbatul intreprinzator: “Ti-am zis io ca trebuia sa facem mai inalt salonul de oaspeti!”. De undeva, din tavan, continua sa cada peste lumea adunata ca la circ strigatul deznadajduit al Loredanei: “Ridica-ma la ceeer!…”.
Ce mai conteaza ca in cei 6 ani, cat a durat constructia, peste 20.000 de soldati, parnaiasi si muncitori si-au frant spatele, oasele, zilele? Avem si noi un obiectiv strategic de interes mondial, ii momim pe strainasi cu betoane imbracate-n marmura si piele, le servim un scenariu tulburator cu cizmarul in rolul vampirului si gata, s-a rezolvat si problema turismului romanesc pe urmatorul mileniu.
"Palatul Parlamentului" - Seria de 6 timbre
