Motto:
“Fara literatura filatelica, colectionarul marcilor postale pierde cea mai mare parte a farmecului propriului sau turn de fildes” – Dr. L.N. Cristea (Radu Parvan)
Am vrut sa scriu acest articol inca de acum o saptamana, inspirat de postarea lui Max, dar uite ca abia azi reusesc sa-l astern negru pe alb. De fapt, incepusem sa schitez cate ceva in minte din momentul in care m-am “procopsit” cu o colectie de vreo 200 de reviste “Filatelia”, de care s-a despartit un filatelist prahovean. Nu am stat pe ganduri nici un moment, chiar daca vremurile sunt asa cum sunt, preferand mai degraba sa investesc in literatura filatelica, decat in piese pentru colectiile proprii.
O sa ma intrebati de ce am facut asta? Pai, in primul rand pentru ca “esenta tare” a unui colectionar, amator sau profesionist, sta in cunostintele de specialitate acumulate de-a lungul anilor. In al doilea rand pentru ca din asta traiesc, la propriu si la figurat, si trebuie sa am garantia ca stapanesc macar 75% din informatiile cuprinse in lucrarile si revistele editate pana acum. Iar in al treilea rand pentru ca lucrul acesta ma implineste deplin, daca e sa ma raportez la cele colectionate pana in prezent, piese filatelice, fiscale, parafilatelice sau de istorie postala pe care caut sa le inteleg. Deslusirea sensurilor ascunse reprezinta totul in “meseria” pe care mi-am ales-o de buna voie si nesilit de nimeni.







