In momentul in care am auzit nominalizarea lui Dan Nica pentru portofoliul Ministerului Comunicatiilor, mi-au trecut prin fata ochilor, instantaneu, toate scrisorile oficiale pe care Federatia Filatelica Romana i le-a adresat in perioada 2000-2004, in timpul mandatului trecut din Guvernul Nastase. Zeci de memorii, sesizari, recomandari, constituite in cea mai ampla campanie de sustinere a filateliei romanesti postdecembriste, pe care presa de specialitate (revista “Filatelia”) a redat-o intocmai, la punct si virgula. O lupta dusa, de cele mai multe ori, de unul singur de Leonard Pascanu.

Cum le mai potriveste viata asta!… In urma cu aproape 10 ani, Leonard Pascanu era presedintele FFR si tot atunci Dan Nica era Ministrul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor. Un dialog, intrerupt de regulile electorale ale jocului democratic, practic se reia peste un arc de timp in care fiecare a facut fata cum a putut coborasurilor care urmeaza, inevitabil, suisurilor din cariera. In 2012, Pascanu a revenit in fruntea filatelistilor romani, iar Nica a devenit puntea de legatura a filatelistilor cu normalitatea.

Dan Nica si Leonard Pascanu

Read more…

Bai frate, nu trece o zi fara sa ma izbesc de mostre ale prostiei umane, bine ambalate in staniol! Pompoase, stralucitoare, gata oricand sa dea o pauza logicii firesti si bunului simt al masurii. Mare lucru sa stii de unde incepi si pana unde te-ntinzi fara sa aduci prejudicii ochiului mintii…

Plapuma colectionarului e-n functie de volumul de informatii comprimat pe o suprafata de aproximativ 1.400 centimetri cubi, cam cat ne duce capul in ziua de azi. La unii mai mult, la unii mai putin, la altii deloc. Trist e ca specimenele din urma se inmultesc si au inceput sa ia cu asalt cetatea filatelistilor, cum exemplificam si-ntr-un alt material din urma cu aproape 2 ani.

Reclama care face toti banii - "Colectie timbre din toata Romania. Noi sau Second Hand."

Read more…

Cand te privesti in oglinda si vezi cogeamitea trecutul brazdat pe fata si muguri albi in plete (?!), mai ca-ti vine s-o rupi la fuga din fata realitatii dure. Timpul tau a apus, esti convins de asta, chiar si numai de-ar fi sa privesti cu un ochi critic anii care-ti atarna de picioare,  ca niste ghiulele ale constiintei de sine. Copilariile stau agatate in cuierul memoriei selective, iar amintirile adolescentine mai tulbura din cand in cand spatiul sufocant in care ai ajuns sa-ti scalzi existenta, ca-ntr-un infinit marginit. Reguli, responsabilitati, rezistenta. Cei 3 R ai maturitatii.

1984 - Afisul original al filmului "Ciresarii"

Read more…

M-a fascinat intotdeauna aparatul propagandei comuniste, chiar din primele luni in care am ales sa colectionez “Romania cronologic”. Cu ajutorul Memorialului Durerii si al timbrelor emise in anii ’50 am parcurs metodic un adevarat curs de intelegere al parghiilor si mecanismelor prin care acesta functiona fara oprire. Mila? Ce-i aia? Pentru cine? Activistii partidului se aflau inclestati intr-o continua lupta pe viata si pe moarte (la propriu) cu dusmanii de clasa, dar si cu cei care nu-si insuseau obedienta la scoala vietii. Era un strigat interior asurzitor care nu-mi dadea pace in clipele in care ma inchipuiam acolo, in munti, alaturi de Ion Gavrila Ogoranu, asteptand americanii sau moartea, cine dracu’ mai stie…

Cum au putut trai in genunchi o viata intreaga atatea generatii la rand n-am sa inteleg nicicand. Brazii mor in picioare, la fel si idealurile sfinte de care se dezic tot mai multi soareci, nu oameni. Si pentru ca soarele romanilor trebuia sa poarte un nume, i s-a spus, simplu, Ceausescu. Am parcurs 3 ani de gradinita, 8 de scoala generala si 4 de liceu cu figura lui in fata. Este imposibil sa uiti asa ceva. Iar cand realitatea devine obsedanta, colectionarul din mine nu are decat sa arate cu degetul inspre portretele oficiale ale luptatorului condamnat la tinerete fara batranete de catre propriul convoi funerar al propagandei de partid si de stat. “Sa nu uiti, Darie…”

1977 - Nicolae Ceausescu la 59 de ani, portret oficial pentru presa

Read more…

Munca nu s-a terminat odata cu lansarea noului site de licitatii. Dimpotriva, cred ca de-abia incepe greul, pentru ca sunt enorm de multe detalii de pus la punct. Dar lucrul cel mai important pentru sufletul meu pacatos, de colectionar, este ca am reusit sa trec dincolo de inconvenientele statului in stat: eBay. Dupa 5 ani in care am activat acolo, pot spune ca rabdarea mea, tradusa printr-o rezistenta urbana pe cai virtuale americanesti, a ajuns la capat.

Nu e posibil ca, in conditiile in care toata munca de cercetare, scanare, descriere si postare atingea un volum imens, abia mai ramanadu-mi timp de voluntariatul blogosferic, taxele si comisioanele percepute de eBay sa ajunga la un cuantum de 30-35% din vanzarile lunare. De-asta mi-a ajuns cutitul la os si-am facut ce-am facut…

Kolector.net, alternativa romaneasca la eBay - exclusiv pentru colectionari!

Read more…

Numai bine cu viscolul si iarna lui Igas, ca-n ’54! Am reusit sa ma tin de cuvant si sa pornesc noul site de licitatii pentru colectionari: www.kolector.net

Ramane sa aflu si parerile voastre, sugestiile, ce considerati ca e bine si ce e mai putin reusit, deoarece consider ca feedback-urile cu privire la site sunt esentiale in comunicarea dintre colectionari, fie ei vanzatori ocazionali, cumparatori sau doar vizitatori. Va mai spun doar ca, in primele 3 luni de la inscriere, nu sunt percepute taxe de magazin, asadar toate listarile sunt gratuite si “fara numar”. Piese de colectie sa fie!…

De listari / cumparari / promovari ramane sa mai vorbim zilele viitoare: ori ma intrebati voi, in caz ca aveti nelamuriri, ori va detaliez eu cum functioneaza sistemul. Dar, mai intai, va las sa aruncati un ochi…

www.kolector.net - noul site de licitatii online pentru colectionari

Read more…

In Memoriam Mircea Suman (1930-2012)

I-am descoperit blogul inca din primele luni de activitate blogosferica. L-am adaugat, firesc, in scurta mea lista de “da mai departe”. Mi-a intors gestul, fara sa ne cunoastem, fara sa avem pretentia ca o vom face vreodata. Cand devii blogger, o parte din tine ramane acolo. In aer. In blogosfera nimanui si-a tuturor. Acum o jumatate de ora am aflat de la Irina, via Alexandra, ca prietenul meu virtual asa va ramane pentru totdeauna. Un necunoscut, de care m-au unit aceleasi idealuri, aceleasi mocniri, aceleasi trairi contradictorii. Bloggerul activist Mircea Suman a murit la 81 de ani.

Read more…

Lucrurile evolueaza repede. Poate mai repede decat ne putem noi permite sa asimilam. Tot ce incercam este sa tinem pasul cu viata pe fuga. Am avut, in 2 ani de cand am pornit jurnalul colectionistic, multe de spus, multe de inteles, multe. Si am mai demonstrat ceva: ca si unii colectionari, filatelisti sau nu, pot fi capabili de sentimente palpabile, nu doar de vorbe. Ne trecem odata cu anii, important este sa imbatranim frumos, uniti, sinceri in crezurile noastre.

De ceva vreme, am hotarat ca este momentul ca lumea colectionarilor sa aiba un loc al ei si in Romania. Multi dintre noi activeaza pe eBay sau pe okazii. Ce ne lipseste, este sa simtim ca farama de spatiu virtual, atat cat este, ne apartine intr-adevar. Noua si pasiunilor noastre. Am cautat sa gasesc o solutie, iar azi va pot anunta ca pe aceasta adresa va functiona unul din cele mai performante site-uri dedicate licitatiilor online si dedicat EXCLUSIV colectionarilor din tara si din strainatate. Fara masini, imobiliare, chilotaraie, vibratoare, gadgeturi, electronice etc.

Din luna februarie 2012, site-ul de licitatii pentru colectionari kolector.ro va fi activ si fiecare membru va putea sa scoata la vanzare obiectele de colectie de care a hotarat sa se desparta. Fara taxa de listare, avand garantia platilor electronice prin Paypal, care vor fi efectuate doar in avans, dupa achizitionare, asa cum se procedeaza pe orice platforma serioasa de licitatii. Si mai e sigur ca blogul de-l mai rasfoiti se va muta de maine pe o adresa neaosa: www.kolector.ro

Sa va fie de bine!

Ei, daca-i vorba sa disecam imnul de stat, hai s-o facem pe-ndelete. Bineinteles, ca punctul de plecare l-a constituit “greseala” lui Marcel Pavel in intonarea imnului (varianta prescurtata pentru manifestari) si amenda pe care pedelistul Mihai Cristian Atanasoaei i-a ars-o, fifty-fifty cu F.R.F., din pozitia de inalt lingau al Prefecturii Capitalei.

Aseara, in timpul intonarii dinaintea meciului Romania-Franta, i-am cantat, razand, Doamnei inimii mele ”(…) un nume de Traian“, suprapunandu-mi vorbele peste cele diferite rostite de Marcel Pavel. Sesizasem manevra de inlocuire a versurilor din strofa a doua, pentru ca numele lui Traian sa nu fie huiduit de 55.000 de gatlejuri reformate. Aseara nimeni nu a zis nimic. Azi, limbistii il injura pe cantaret de mama focului ca nu stie imnul. Ei, cei care stiu interminabilele 11 strofe ca pe Tatal Nostru…

Imnul Romaniei postdecembriste a cazut in desuet. Mai ales ca nimeni nu a avut curiozitatea, macar, sa invete vreodata toate versurile. In frunte cu Il Marinero, care se facea de cacat in 2003 la bilele lu’ Turcescu (da-da, ala de-l pupa acum prin toate orificiile lasate descoperite de coana Leana, varianta reloaded). Drept rasplata pentru ca n-avea habar de imn, peste numai 1 an de cand fusese penibilul neamului la TV, prostimea il cara victorios in spate spre Palatul Cotroceni. Se desteptasera romanii!

Read more…

Tocmai cand ma gandeam ca toate controalele din acest an ale Corpului de Control al Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale (MCSI) de pe capul Postei Romane au reusit, in sfarsit, sa aduca Romfilatelia cu picioarele pe pamant, observ ca treburile “au revenit la normal”. Dupa ce, vreme de doua-trei emisiuni, colectionarii au simtit, in buzunarul propriu, diferenta dintre o emisiune de 6 marci (care depaseste 15 lei) si una de un timbru, maxim doua (cu un total cuprins intre 1 leu si 4 lei), iata ca “bandilleros” revin in forta: ultimele 3 emisiuni romanesti au nominalul de 17.90 lei (x 2, daca luam in calcul si blocul), 25.20 lei si 25.50 lei. Un total de 68.60 lei, platit de un colectionar care a achizitionat 3 serii si doua colite, sau de 86.50 lei, in cazul achizitionarii a 3 serii, doua colite si un bloc de 4 timbre.

Tineti cont ca perioada la care m-am raportat in analiza este de numai o luna (25 iulie-26 august) si nu am luat in calcul celelalte produse filatelice emise (plicuri prima zi, maxime, cartoane) si nici minicolile. Lasand la o parte faptul ca Uniunea Postala Universala (UPU), din care Posta Romana face parte, recomanda tuturor membrilor ca o emisiune de marci postale sa nu depaseasca una-doua valori, iar totalul emisiunilor sa fie de 12 pe an (una pe luna), ceea ce ma irita este nonsalanta unei “afaceri” pe care Posta o dezvolta pe spatele colectionarilor de zeci de ani.

Am purtat in ultima saptamana un dialog pe mail cu un colectionar din Romania. Mi-a scris pentru prima data, fara sa ne fi cunoscut inainte, doar din dorinta de “a se descarca” de toate magariile indurate din partea slujbasilor Postei Romane. Ca el si ca mine, sunt convins ca mai exista atatia care nu mai au puterea sa reactioneze sau li s-a facut lehamite sa mai creada in redresarea unui sistem corupt pana-n maduva Postei. Cu aceasta convingere am hotarat sa redau o parte din aceste mesaje si sa repun pe tapetul blogului, ori de cate ori va fi nevoie, pentru a reda fidel imaginea timpului nostru si felul in care reprezentantii eternei pusculite de partid reusesc sa-si sape singuri groapa, taind orice punte de legatura cu oamenii carora li se adreseaza in proportie de peste 80%: filatelistii colectionari.

"Posta Romana" - Caricatura de Ion Barbu / sursa: http://ioanastoian.wordpress.com/

Read more…