Onoarea de a fi romaşcan

Categorii:Tinutul Romanului
Daniel

Cetatea Noua a Romanului

Nu ne-am născut ca să fim. Ne-am născut pentru a cinsti gloria trecutului şi pentru a onora prezentul, până ce acesta va deveni, la rându-i, proaspăt trecut. Se cheamă moştenire spirituală. Este singurul lucru pe care avem datoria să-l ducem la bun sfârşit, necondiţionaţi de birocraţiile momentului. Şi nu vorbesc de cosmetizarea mediului înconjurător, ci de moralitatea unui crez.

Este o onoare pentru mine să fiu romaşcan pur-sânge, în vremuri opintite pe drumuri de ţară pline de mârţoage cu conştiinţe sinucigaşe. Voi credeţi că mândria de a te fi născut în Ţinutul Romanului este o metaforă desuetă? Sau că onoarea este un fel de eşarfă tricoloră afişată la panoul simbolisticii pe cale de disparţie? Amarnic vă-nşelaţi! Să vă explic de ce.

Când, la nici 50 de kilometri de vatra oraşului, pe colinele din jurul Cucutenilor străjuieşte cea mai veche cultură neolitică din Europa, redescoperită în prezent pe şantierele arheologice de la Hândreşti – Oţeleni şi pe toată Valea Siretului, iar Cucutenii au fost aproape 5 secole parte integrantă a Ţinutului Romanului, cum te simţi? Eu, unul, simt nemurirea suflându-mi în ceafă doar când mă gândesc la cei 7000 de ani în care continuăm să nu ne dăm bătuţi pe-acest meleag. Cum aş putea vreodată să mă consider nemţean, când sunt romaşcan? Cum?…

Ce treabă are o hotărâre politică sau alta, în funcţie de regim şi interese, cu datul istoric? Dacă m-aş fi născut cu un an mai devreme, trebuia să mă consider băcăoan, doar pentru că regionalizarea comunistă era în plin avânt, iar Romanul fusese retrogradat din judeţ istoric la rangul de biet raion din Regiunea Bacău? Sau cu 11 ani înainte asta, pentru că factorul politic decisese că Romanul intră la Regiunea Iaşi, trebuia să-mi spun ieşean?

Ţinuturile istorice se numesc aşa tocmai pentru că sunt atestate din punct de vedere istoric. Iar consemnarea apartenenţei la un spaţiu sau altul se face istoriografic. Pe documente vechi, adică, nu pe vorbe, sau pentru că un secretar de partid s-a trezit într-o zi că e mai deştept decât toţi voievozii neamului.

Toată viaţa ei, mama s-a fălit cu originea ei de mizileancă harnică. Nu prahoveancă, nici buzoiancă. Taică-meu s-a născut şi a rămas până la capăt gugeştean cinstit. Nu vrâncean, nici putnean. Eu voi continua să trăiesc conştient în fiecare clipă de ceea ce sunt: mândru romaşcan. Niciodată nemţean.