Mândrul Ţinut al Romanului

Categorii:Tinutul Romanului
Daniel

Harta Moldovei cu Tinutul Romanului in centru, la 1483

Motto: Şi pentru că toate trebuiau să poarte un nume, domnii Moldovei i-au spus simplu: Mândrul Ţinut al Romanului.

Scrisoare către mai tinerii mei romaşcani

În decembrie 1989, aveam 21 de ani. Trecusem deja prin furcile caudine ale istoriei mistificate, învăţate pe de rost. Dilema morală se transforma uşor, dar sigur, într-o încercare de asimilare pe repede-înainte a trecutului legendar de care fusesem dezmoştenit cu 20 de ani înainte a mă fi născut. Care îmi sunt originile? De unde vin şi încotro mă îndrept? Cine sunt cei care au plămădit cu sângele, sudoarea mâinilor şi efortul minţii lor pământul vetrei binecuvântate pe care prezentul fără orizont îl înghite cu o saţietate care mă îngrozeşte? Cui îi datorez recunoştinţa şi mândria de a fi romaşcan, de care nu mă mai satur eu azi? Care este adevărul istoric despre locul meu de baştină?…

Întrebările au rămas valabile şi pentru generaţiile care vin din urmă, poate cu atât mai mult cu cât, în fiecare zi, ignoranţa flămândă mai îngroapă un capitol necunoscut. Iar politicienii nu fac altceva decât să înşface felii din tainul ce li se oferă pe tavă, fără să se gândească o clipă că există pentru că acum nişte zeci sau sute de ani cineva a avut grijă să lase ceva în urmă. Moştenim împreună aceleaşi tradiţii creştine, cetăti, cultură, artă populară, suntem bântuiţi de toată istoria care ne stă în spate fără să ştim cum să o descifrăm, să o înţelegem şi să o venerăm. Fără ea suntem zero.


Nu poţi construi ceva durabil, dacă nu-ţi cunoşti obârşiile. Acesta este motivul pentru care, începând de acum, voi devoala, atât cât îmi stă în putinţă, episoade din Ţinutul Romanului, aşa cum le-au consemnat cercetătorii istorici, cronicarii sau oamenii de cultură şi de bine ai locului. Cred că a venit timpul să învăţăm ce înseamnă recunoştinţa necondiţionată în faţa memoriei înaintaşilor. Cred că este vremea să nu ne mai pitim mândria locală în refugii false construite de o putere politică sau alta, în funcţie de interesul acesteia. Suntem majoritatea, pentru numele lui Dumnezeu, şi nu trebuie să ne fie frică de adevăr! Suntem ROMAŞCANI şi avem trecutul nostru, istoria noastră, gloriile noastre! Nimic fără onoare!

Ştiu că, parcurgând cele scrise de acum încolo, cei mai mulţi dintre voi vor simţi pentru întâia dată încărcătura istorică a locului în care s-au născut sau trăiesc. Aşa cum eu, la rândul meu, am pornit pe drumul cunoaşterii de sine în urmă cu 25 de ani, hrănindu-mă cu povestirile lui Dan Dimitriu şi ale regretatului senior Dimitriu în primul anticariat al oraşului de după 1989, sau regăsindu-mă în amintirile venerabilului Silviu N. Dragomir, ori în demersurile memorabile ale preotului Florin Ţuscanu, la fel şi voi veţi înţelege că aveţi datoria morală să vă cunoaşteţi trecutul. Nu am cont de Facebook, aşa că rolul fiecăruia dintre voi este important. Faceţi ce trebuie să faceţi ca lucrurile astea să ajungă departe în lume, la fiecare membru al comunităţii romaşcane, în aşa fel încât să ne bucurăm împreună de lucrurile care ne definesc ca oameni şi conştiinţă civică. Demersul meu este cel al romaşcanului care a înţeles că trebuie să dea mai departe, la fel cum a primit şi a reuşit să descifreze o parte din enigme, pentru că doar aşa moştenirea glorioasă a predecesorilor va ajunge să fie preţuită de fiecare dintre voi. Şi doar aşa veţi înţelege că dacă voi nu aveţi grijă de istoria voastră, atunci nimeni nu o va face.

Predoslovie istorică

Principatul Moldovei reprezintă statul suzeran, situat la graniţa Europei Balcanice cu Orientul, ce a existat vreme de mai bine de cinci secole, între 1346 şi 1859. În perioada medievală, administraţia moldovenească era structurată în ţinuturi, având ca subdiviziuni ocoalele formate din mai multe sate.

Între 1436-1442, în timpul regimului politic diarhial al lui Iliaş şi Ştefan, Principatul Moldovei a fost divizat în Ţara de Sus şi Ţara de Jos, la rândul lor împărțite în ținuturi, fiecare cu o cancelarie şi Sfat domnesc propriu. Ţinuturile moldoveneşti erau conduse de pârcălabi, redenumiţi mai apoi ispravnici, atribuţiile lor manifestându-se în domeniile militar, judecătoresc şi administrativ.

Ţara de Sus era compusă din 7 ţinuturi: Cernăuți, Hotin, Suceava, Dorohoi, Neamț, Hârlău, Bacău. Ţara de Jos avea în componenţă următoarele 12 ţinuturi: Iaşi, Cârligătura, Lăpuşna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Fălciu, Covurlui, Soroca.

În perioada domniei lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504), Moldova era împărţită teritorial-adminstrativ în 23 de ţinuturi: Iaşi, Cotnari, Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Putna, Covurlui, Fălciu, Lăpuşna, Orhei, Soroca, Hotin, Dorohoi, Hârlău, Cernăuţi, Suceava, Neamţ, Bacău, Bugeac, Chilia, Ismail.

În 1483, ca urmare a politicii înţelepte a Sf. Voievod Ştefan, Principatul Moldovei se mărise la 27 de ţinuturi: Cernăuţi, Suceava, Hotin, Dorohoi, Soroca, Iaşi, Hârlău, Roman, Cârligătura, Neamţ, Orhei, Vaslui, Tutova, Bacău, Trotuş, Adjud, Fălciu, Lapuşna, Tighina, Bârlad, Tecuci, Putna, Horincea, Covurlui, Tighecea, Chilia, Cetatea Albă. A fost cel mai vast teritoriu cuprins între graniţele Moldovei şi, totodată, cea mai amplă formă de dezvoltare administrativ-teritorială.

În oricare din aceste etape semnificative în afirmarea şi dezvoltarea Principatului Moldovei ca un stat independent, Ţinutul Romanului prezintă un parcurs istoric coerent, de la un capăt la celălalt. Ţinutul romaşcanilor nu a dispărut nici o clipă de pe hărţile Imperiului Otoman, Rus sau Austro-Ungar, ci s-a impus ca un teritoriu cu semnificaţii majore în rutele comerciale de la nord către gurile Dunării, precum şi de la est spre Ardeal. Pe măsură ce a fost întărit şi sistemul de fortificaţii cu rol defensiv, Ţinutul Romanului a devenit un bastion al puterii militare moldoveneşti, cetăţile ridicate la confluenţa Moldovei cu Siretul reprezentând ultimele redute înaintea avansării cotropitorilor către cetăţile domneşti de la Neamţ şi Suceava. Tot în Ţinutul Romanului, în secolul al XV-lea s-a întemeiat şi Episcopia pentru credincioşii din toate ţinuturile sudice din Ţara Moldovei de Jos. Şi pentru că toate trebuiau să poarte un nume, domnii Moldovei i-au spus simplu: Mândrul Ţinut al Romanului.

Harta Moldovei de la 1483 cu Tinutul Romanului (colorat in rosu)

Ţinutul şi Târgul Romanului în arhive

Înainte de a avea propriul judeţ, romaşcanii au avut un Ţinut doar al lor, măreţ şi încărcat de istorie. Documentele medievale menţionează Ţinutul Romanului drept primul ţinut din Ţara Moldovei, care a existat timp de peste 450 de ani, între 1408 şi 1864, când ţinuturile au fost desfiinţate, iar noul teritoriu al Principatelor Unite a fost reorganizat în unităţi administrativ-teritoriale denumite judeţe. Aşa cum reiese din unele din primele catagrafii, păstrate în Arhivele Naţionale, cunoaştem acum că la 1831 Ţinutul Romanului era alcătuit din 3 ocoale: Ocolul de Sus (33 de sate în componenţă), Ocolul de Jos (40 de sate) şi Ocolul de Mijloc (Roman + 26 de sate). În total, la începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului al XIX-lea, Ţinutul Romanului cuprindea 100 de localităţi cu 11.066 de contribuabili la vistieria Moldovei.

În anul 1831, Romanul era Târg Reşedinţă de Ţinut şi avea o populaţie de 1034 de familii contribuabile (aproape 6000 de locuitori), cu 205 mai multe faţă de recensământul anterior din 1820. Acest număr reprezenta aproape 10% din totalul contribuabililor recenzaţi în întreg Ţinutul şi, cu siguranţă, ar fi putut fi mai mare daca epidemile de ciumă şi holeră nu ar fi făcut ravagii în rândul populaţiei în 1829 şi 1830. În anul imediat următor, populaţia Romanului crescuse însă la 1217 familii, mai exact 6369 de locuitori.

Componenţa Ocoalelor din Ţinutul Romanului

Ocolul de Sus era alcătuit din următoarele sate:

Vulpăşeşti, Boghice, Oţeleni, Criveşti, Dădeşti, Sagna, Bîra, Poienile Oancei, Stăniţa, Movileni, Laiu, Hăbăşeşti, Băiceni, Chetrişul de Sus, Chetrişul de Jos, Doljăşti, Rediu cu cotunele, Fedeleşeni, Oboroceni de Sus, Brătuleşti, Todireşti, Ruginoasa, Fărcăşăni, Vorîntăreşti, Oborocenii de Jos, Heleşteni, Văţcani, Costeşti, Balasineşti, Şcheia, Miclăuşeni, Cucutenii, Negreşti. Număr total de contribuabili: 3819.

Ocolul de Mijloc era alcătuit din următoarele localităţi:

Roman, Mirceşti, Gherăeşti, Stolniceni, Răchiteni, Stăroul, Nisiporeştii de Jos, Iugani, Purceleşti, Ciohorăni, Adgiudeni, Muncelul, Săbăoani, Tămăşeni, Cozmeşti, Nisiporeştii de Sus, Boteşti, Hălăuceşti, Pildeşti, Şcheuleţ, Mogoşeşti, Luţca, Teţcani, Sămioneşti, Tupilaţi, Cotul Vameşului, Cordun. Număr total de contribuabili: 3257.

Ocolul de Jos era alcătuit din următoarele sate:

Arşiţa cu Giurgeşti, Glodenii de Gios, Buciumi, Bătrîneştii de Sus, Pădurenii, Ciutureştii, Chiliile, Muncelul – Fundul Şăştariuli, Muncelul, Dămieneşti, Poiana lui Iuraşcu, Bogdăneşti, Misăhăneşti, Căutişăni, Bărbinceni, Avereşti, Poenile, Brăteşti, Rocna, Rece, Iucşeştii de Sus, Iucşeştii de Mijloc, Iucşeştii, Mîgla, Schitul Bradului, Glodurile, Prăjeşti, Cotul lui Bălan, Certioani, Piticeni, Sălivestri, Cîmpeni, Fundeni, Băloşăşti, Odobeşti, Ruşi, Gîdinţi, Bătrîneştii de Jos, Neguşăni. Număr total de contribuabili: 3990.

Nota autorului: Pentru toate denumirile localităţilor din Ţinutul Romanului am considerat că trebuie păstrat caracterul etimologic iniţial, aşa cum apare in Catagrafiile Vistieriei Moldovei de la 1831.

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url