Marturia unei corespondente necenzurate despre teroarea regimului Dej

Categorii:Documente, Filatelie
Daniel

La portile disperarii este intotdeauna loc de un om in plus. Iar atunci cand ies la iveala istorii ale atrocitatilor comise de un sistem comunist ordinar impotriva bunilor sai cetateni, morala unei intregi generatii se clatina din ce in ce mai tare. Sunt martor de 25 de ani la o pasare a responsabilitatilor pentru crimele comise, dinspre reprezentantii regimului politic actual catre cei ce au slujit interesele de partid inaintea lor.  De parca regimul Ceausescu ar fi responsabil de mortii si incarceratii din perioada 1948-1965, iar cel in fata caruia tremurau pana si chilotii PMR-istilor de frunte nici nu a existat. Cu mult inainte de a fi cunoscut drept denumirea mutilata a unui targ stravechi (Onesti), Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost principalul calau al romanilor, iar teroarea regimului Dej reprezinta punctul de plecare al declinului intregii noastre societati civile.

Picul intreg postal din 1961 care ascundea marturia altei vieti distruse de regimul Dej - avers

Picul din 1961 care ascundea marturia altei vieti distruse de teroarea regimului Dej – avers

Plicul propagandistic, banal pentru acele vremuri, care consfintea cresterea uriasa a productiei de ulei comestibil in urmatorul cincinal, a stat uitat intr-una din cutiile cu intreguri postale romanesti mai bine de 5 ani. M-am hotarat sa trec prin tot ce s-a mai adunat in acesti ultimi ani si sa renunt la ceea ce nu-mi facea trebuinta, daruindu-le nepotului meu, pe care l-am „corupt” cat de cat in ale filateliei / colectiilor. Inauntru am avut surpriza sa gasesc o scrisoare intinsa pe 4 pagini, scrise ordonat, cu o gramatica perfecta pentru epoca respectiva. Acesta a fost primul lucru care m-a intrigat la o prima vedere. Apoi, curiozitatea „scormonitorului de colectii” a intrat in actiune cu lupa in mana.

Picul intreg postal din 1961 care ascundea marturia altei vieti distruse de regimul Dej - revers

Picul din 1961 care ascundea marturia altei vieti distruse de teroarea regimului Dej – revers

Dupa ce am parcurs intreaga misiva, am simtit impulsul sa caut o cat de mica referinta despre persoana in cauza. Marea surpriza a fost ca am si gasit cateva date sumare, dar care consfinteau personajele in proximitatea locatiei din care fusese expediata scrisoarea: Tulcea. Cea care si-a asternut viata pe coala de hartie se numea Dolgonencu Neaga (cca. 50 ani), casatorita cu Dolgonencu Petre, avand impreuna un baiat  – Emil, care tocmai se intorsese din armata. Ei sunt cei care compun imaginea centrala a unei noi marturii despre chinurile indurate de atatia oameni cinstiti in fata autoritatilor locale si a activistilor de partid in anii ’50-’60. Teroarea regimului Dej a fost cat se poate de reala si atat de crunta incat a reusit sa distruga cariere si vieti, deopotriva.

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu - un alt destin distrus de regimul Dej - pagina 1

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu – un alt destin distrus de regimul Dej – pagina 1

Am hotarat sa fac publica si aceasta marturie pentru deconspirarea unei metode de teroare dejista despre care nu am intalnit multe consemnari in spatiul virtual al istoriei romanesti de data recenta. Dar, mai ales, pentru a nu sterge cu buretele memoria existentei demne si darze a unei romance care a suferit in timpul regimului Gheorghiu-Dej. Scrisoarea a fost trimisa in luna ianuarie 1961 de la Tulcea la Braila (locul de bastina al invatatoarei Neaga Dolgonencu), iar corespondenta nu prezinta urmele cenzurii postale caracteristice acelor timpuri. Iata continutul integral al acesteia:

7.I.1961 – Tulcea, str. Mahmudiei nr. 45

Dragii mei,

Nu v-am scris de mult si nu v-am raspuns nici la scrisoare caci am fost tare ocupata si suparata si apoi am tras nadejde ca de vacant de iarna ma pot repezi la Braila, dar lucrurile au fost de asa natura ca n-am venit.

Petre a fost la control la Constanta, si la razele speciale care se fac la plamani l-a gasit vindecat si i-a dat voie sa intre la clasa asa ca din 1 noiembrie functioneaza la clasa. De atunci a mai fost de doua ori la control si l-a gasit foarte bine, insa a inceput sa nu se mai ingrijeasca.

Emilus s-a eliberat. Este acasa. Si-a luat un serviciu de contabil cu 700 lei lunar.

Cand am fost la Constanta, am fost si la Stana. Erau in bune relatii cu Ionel, ba vroiau sa-si ia mobile. Chiar inainte de 1 noiembrie a mai fost Petre si la fel erau foarte bine. El era secretar de partid al orasului Constanta.

Si acum sa va spun cu ce am fost ocupata.

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu - un alt destin distrus de regimul Dej - pagina 2-3

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu – un alt destin distrus de regimul Dej – pagina 2-3

Fortata de partid si sfat (N.A. – Sfatul Popular), a trebuit sa ne mutam cu locuinta din scoala. Ne-am mutat in curte cu proprietarul. Avem doua camera sis ala de intrare foarte mica pe care o folosesc ca bucatarie. In plus, cu proprietarul nu vorbim caci intai a vrut sa ne ia o camera si apoi a cerut ca sala sa fie comuna. Am ramas noi cu ele, in schimbnu vorbim. Apa aduc cu caldaria dintr-o curte vecina, traversez strada, si un alt inconvenient este ca stam in deal si astfel de doua ori pe zi trebuie sa urc acest deal. Noroc ca la mutare a fost Emilus acasa si aproape el a dus tot greul.

Cum Petre nu are voie sa faca nimic, iar Emilus pleaca de la 7 dimineata si vine la 4 dupa masa, eu trebuie sa alerg in toate partile. La 5 dimineata ma scol si-l pregatesc pe Emil. PLec apoi la piata care e foarte departe si apoi ma apuc de gatit dup ace i-am dat si lui Petre mancare, care se scoala la 9. Pana la 12 mancarea trebuie sa fie gata, caci la ora 1 intram la clasa si eu si Petre. Stau la scoala pana la 6 si 7 seara.

Cand vin acasa iarasi masa, vase de spalat si cateodata ma apuc de spalat rufe, caci iti dai seama – sunt 2 barbati. Niciodata nu ma culc inainte de 12-1 noaptea. Si cred ca-ti dai seama cata mancare gatesc si ce alimente car de la piata, caci Petre trebuie foarte bine hranit si Emilus la fel.

Si asta n-ar fi fost nimic daca nu veneau si alte suparari care m-au distrus.

Am fost mutate disciplinar, prin organizatia de baza, de la Scoala Nr. 2 la o alta scoala unde elevii pana acum au facut carte in limba rusa – caci sunt rusi si acum eu predau limba romana. Ma chinui mult caci ei nu stiu bine romaneste.

La sedinta organizatiei de baza, cand m-au pedepsit, au fost primul si al doilea secretar al comitetului raional de partid si un secretar al comitetului orasenesc de partid si doi de la Regiunea de partid.

Am fost acuzata de fractionism in partid (lucru foarte grav) si ca am pus interesele personale mai presus de cele generale. Mi s-au dat doua pedepse: sa fiu mutate de la scoala, iar pe linie de partid mi s-a dat vot de blam.

Toate acestea datorita minciunilor celor doua directoare care s-au imprietenit foarte bine cu nevasta primului secretar. Cand s-a pus la vot pedepsirea mea, celelalte profesoare si invatatoare n-au vrut sa voteze, votau sa nu fiu pedepsita.

Turba primul secretar. A inceput sa le ameninte si de 9 ori s-a pus la vot pentru ca, in sfarsit, a noua oara sa fie 8 cadre didactice pentru pedepsire, 4 contra si 4 s-au abtinut. Infuriat de acest esec primul secretar a inceput sa ma ameninte ca ma va trimite in satul Pasa Casla (cel mai infundat sat din Delta), ca ma va da pe mana Tribunalului Militar, ca ma va scoate afara din invatamant, “caci stiu eu ce inseamna fractionism in partid”.

Pana la urma, infuriate peste masura, cand am luat eu cuvantul mi-a strigat: “Da, stiu, esti foarte desteapta, ai un nivel foarte ridicat, dar tocmai aceasta desteptaciune o poti folosi impotriva partidului”. Apoi i-a luat pe cei doi de la regiune si a plecat strigandu-mi ca ei vor cerceta si ma vor aranja.

A fost ceva ingrozitor. Toate cadrele desi nu erau in cauza tremurau, dar iti inchipui ce era cu mine… Dar, nu stiu, asa ma intarisem, parca nu era vorba de mine. A tinut sedinta de la 8 seara pana la 2 noaptea. Acasa, si eu si Petru nu ne-am putut linisti decat abia la 7,30 dimineata ca a sosit Emilus cu trenul. Se eliberase. In sarutul pe care i l-am dat de bun sosit, mi-am varsat tot focul. Toata durerea din noaptea aceea se revarsa in plans cu sughituri.

A doua zi am primit ordinul de mutare la fosta scoala rusa. De atunci astept sa vad ce se va face cu mine. O singura data am fost chemata la raionul de partid de presedintele comisiei de judecata pe linie de partid de la Regiune. Nu stiu ce-a vrut, caci m-a pus sa dau o declaratie, cu totul altceva.

Niciodata mai mult ca acum nu mi-am dat seama ca multi nevinovati cad victime rautatii omenesti. Si din toata aceasta chestiune singura vina pe care o port este ca sunt, in adevar, o fiinta capabila si teama de a le lua locul i-au determinat sa recurga la cele mai marsave actiuni.

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu - un alt destin distrus de regimul Dej - pagina 4

Marturia invatatoarei Neaga Dolgonencu – un alt destin distrus de regimul Dej – pagina 4

Toate acestea m-au imbatranit cu 10 ani. Sa ma vedeti, va speriati. Am slabit de par o mana de om, in plus nu mai am nici un dinte in gura.

Draga Jano, te vaiti ca ai cancer si te gandesti la asta numai pentru ca slabesti. Eu, insa, am dovezi mai graitoare despre aceasta boala. De doua luni am incontinu hemoragie. Doar 10 zile mi s-a oprit. De doua zile au inceput durerile insuportabile. Inspre seara de Boboteaza i-am speriat pe toti din casa. Aseara mi-a fost mai bine. Azi iar mi-e rau. Am amanat sa ma duc la doctor, caci mi-a fost frica sa nu-mi spuna ca am cancer. Durerile, insa, m-au facut sa ma decid. Maine fiind duminica n-am unde ma duce, dar luni trebuie sa ma duc. Cred ca s-a extins si la vezica urinara si intestine. Durerile sunt insuportabile.

Imi pare rau ca Emilus ramane strain si fara de nici un sprijin. Si sa-l vedeti ce barbat voinic si frumos e! Eu caut sa ascund de ei adevarul, dar ei observa dupa slabirea mea si culoarea fetei.

Si acum… altceva… voi ce mai faceti? Ce fac Tanta, Marcel, Geta, Ionel? Mi-e dor de voi, as fi zburat sa vin sa va vad, dar tocmai boala care s-a agravat in ultimele zile nu mi-a mai permis. Si… poate niciodata nu voi mai calca prin Braila…

Va doresc la toti numai bine si sanatate!

Neguta

Daca veneam la Braila, vorbeam mai multe. Dupa intamplare, i-am scris Stanei si s-a dus si Petru si l-a rugat pe Ionel sa ne ajute, ca el ii cunoaste pe cei de la Regiune, dar mi-a spus ca nu poate face nimic. Cine stie, e posibil sa-mi pierd si serviciul, si poate si inchisoare, sau poate sa nu fie nimic, totusi mie imi tremura inima de cate ori ma cheama undeva.”


Nota autorului:

–   „Incadrarea scolilor, prezentata in raport in anul scolar 1938-1939, era urmatoarea: (…) Dolgonencu Neaga – suplinitor la Scoala Mixta din satul Alba, comuna Izvoarele, judetul Tulcea.” (referinta: Mihai Albota – “Istoria invatamantului tulcean de la inceputuri pana in anul 2007”, Editura “Scoala XXI” Tulcea, 2008)

–   „Prin Decizia Ministeriala Nr. 82.382 din 11 Martie 1947, Dolgonencu I. Petre din comuna Iulia, judetul Tulcea  – invatator cu titlu definitive, reusit la examenul de inaintare la gr. II, tinut in sesiunea Iunie si Septembrie 1947, se inainteaza la gr. II in invatamantul primar pe data de 1 Septembrie 1947, cu media urmatoare: 7.83.” (referinta: Monitorul Oficial din 24 aprilie 1947)

6 comentarii

  1. Danescu IULIAN
    Danescu IULIAN
    29/12/2015 at 01:05

    Foarte frumos faptul ca scoateti in evidenta aceste dovezi de istorie. Sunt adevarate comori. Iar faptul ca dvs mai faceti si documentare pe text nu face decat sa adauge si mai multa veridicitate (daca mai era nevoie) documentelor prezentate.

  2. Daniel
    30/12/2015 at 10:43

    Danescu IULIAN: In filatelie, in general, si in istoria postala, in special, conservarea si relatarea acestor tipuri de marturii sunt verigile lipsa ale unor episoade istorice mistificate sau care sunt evitate. O apreciere pe care o astept de 5 ani si care vine tocmai in prag de An Nou!… Iti multumesc.

  3. ANSOARA GHEORGHE
    ANSOARA GHEORGHE
    22/08/2016 at 23:01

    Am ramas impresioanata de aceasta scrisoare. Ma numesc Anisoara Ghe. din Cta, si sint cumnata lui EMIL Dolgonencu, adica Emilus, baiatul d nei Neaga, titulara scrisorii.a luat la cunostinta de acest document si a fost impresionat pina la lacrimi.El ne-a vorbit foatre putin despre aceste evenimente din viata lui. Daca sinteti rude il puteti gasi in com Banneasa, jud cta, . Este pensionar dupa o cariera de cinzeci de ani de invatamant, ca profesor de biologie.Ii seamana perfect mamae sale atit fizic cit si a capacitati intelectuale. Va multumesc pentru aceasta scrisoare document.

  4. Daniel
    06/11/2016 at 19:52

    @Anisoara Gheorghe: Este una din situatiile contradictorii cu care te intalnesti in viata! Pe de o parte, ma simt multumit ca am reusit sa scot la lumina un mic episod din viata parintilor d-lui Emil Dolgonencu, pe de alta resimt durerea unor destine iremediabil pertrurbate de un regim criminal. Transmiteti-i, va rog, toate gandurile de bine din partea mea si, daca este posibil, v-as ruga sa-mi trimiteti o fotografie cu familia Dolgonencu pentru aparitia intr-un volum tiparit, impreuna cu articolul referitor la scrisoarea respectiva.

  5. Elena Dolgonencu
    Elena Dolgonencu
    19/03/2017 at 19:38

    Sunt Elena Dolgonencu, nora Negutei si a lui Petre Dolgonencu, si sotia lui Emilus din scrisoare, unicul lor fiu.
    Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru aceasta familie de intelectuali, pionieri in slujba invatamantului tulcean. Merita sa fie cumva reabilitati moral pentru viata si activitatea lor in conditiile de atunci: ea, o distinsa profesoara de romana, el, profesor de biologie sacrificandu-si familia si sanatatea pentru meseria pe care o considerau o datorie.
    In ceea ce-l priveste pe Emil, va spun cu mare durere in suflet ca s-a stins pe 02.01.2017 fulgerator, si a lasat un gol imens in inimile tuturor, a slujit si el la randul sau scoala dobrogeana, in calitate de profesor de biologie la Liceul Teoretic Baneasa timp de 50 de ani. A trait frumos, si-a venerat parintii, in special mama si familia sa de aici.
    Vreau sa va trimit fotografia pe care o solicitati cu aceasta familie pentru viitorul dumneavoastra volum, cum sa procedam.

  6. Daniel
    19/03/2017 at 20:06

    @Elena Dolgonencu: V-am raspuns pe mail pentru a putea trimite si fotografia. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Emilus… Sincere pareri de rau, sunt alaturi de durerea intregii familii.

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url