Tendinte filatelice romanesti in 2013

Daniel

Am primit aseara, tarziu, un mail de la un colectionar filatelist, cu titlul „O intrebare si un sfat”. Numele sau este Ovidiu Matei si intregul mesaj reprezinta dilema generatiilor actuale de colectionari, motiv care m-a determinat sa-i raspund intr-un material mai amplu, chiar aici pe blog. Sunt convins ca fiecare dintre noi mai are nevoie din cand in cand sa inteleaga unele tendinte filatelice, sa simta ca nu este singur, ca face bine ceea ce face, ca tot efortul de intregire si completare a unei colectii nu este „praf in vant”. Iata, mai intai, mesajul primit:

Initial am ezitat sa va scriu, dar acum o fac din postura unui colectionar care se afla intr-o dilema. Stiu ca aveti ani de studiu in domeniul filateliei, de aceea apelez la sfatul dvs. competent. Am incercat sa-mi structurez colectia indeosebi pe marcile din perioada contemporana. Pot sa spun ca inca sunt la inceput de drum in acest domeniu, citesc ori de cate ori am ocazia si ma informez, iar informatiile din blogul dvs. le gasesc foarte utile. Mereu ma bucura faptul cand postati un articol si urmaresc cu interes ce ati mai postat. Am observat ca marcile din perioada contemporana nu le mai descrieti (asa cum o faceati cu ceva timp in urma). Sa revin insa la subiect. Se stie ca, noile aparitii filatelice din aceasta perioada se caracterizeaza prin valori nominale foarte mari si tiraje foarte mici. Foarte putini colectionari si le mai permit. Am achizitionat gravurile lui Penda, mape filatelice, FDC-uri, cromolitografii (acestea au tiraje foarte mici, 200 bucati in general).

Sunt la un moment la care chiar nu stiu ce sa fac, daca se merita sa mai continui aceasta investitie, daca este de viitor sau nu. Intrucat, opinia multor filatelisti este ca, este o investitie proasta si nerentabila. Am citit pe blogul lui Cornelius parerea lui despre tendintele filatelice din prezent. El s-a oprit din pacate pana in anul 2008. Daca ma puteti ajuta cu un sfat competent in aceasta privinta, v-as fi recunoscator. Nu as vrea sa investesc intr-o colectie care mai tarziu s-ar putea numi maculatura.

Lista de preturi 2013 - editata de Romfilatelia

Iti inteleg dilema, Ovidiu, pentru ca eu insumi am trecut prin asa ceva, nu mai departe de acum 2 ani. Pana in acel moment, cautasem sa investesc esalonat (de 3-4 ori pe an) in colile si minicolile emise de Romfilatelia, observand tendinta ascendenta a cotatiilor din ultimii 23 de ani pentru aceste tipuri de produse. Caderea pietei libere, precum si dificultatile financiare prin care am inceput sa trec m-au determinat insa sa abandonez acest gen de acumulare speculativa. Am chibzuit indelung, am luat-o de la capat cu studierea pentru intelegerea unor etape economice asemanatoare din istoria noastra filatelica si am ales sa ma axez strict pe colectionarea unor piese de istorie postala, plicuri prima zi, carnete, plicuri cu stampile speciale si intreguri postale care ma ajuta sa aduc in atentia seniorilor „colegi de breasla”, dar mai ales a viitoarelor generatii de colectionari, istorii necunoscute sau episoade prea putin cercetate.

Dupa cum vezi, in cazul meu, este vorba despre desavarsirea unor colectii proprii, cuplata cu dorinta de completare si revizuire a unor capitole ale literaturii de specialitate. Asa mi-am inteles eu menirea filatelico-gazetareasca, asumandu-mi incercarile de a lasa in urma concluziile unor studii si cercetari personale.

Problema preturilor prohibitive atunci cand vine vorba de emitentul marcilor, al efectelor postale sau al celorlalte produse filatelice romanesti, dateaza inca din timpul in care administratia noastra postala a decis sa sprijine anumite asociatii prin adaugarea la valoarea nominala a timbrelor a unor taxe suplimentare (cunoscute ca „emisiuni cu suprataxa”). Actiunea s-a desavarsit imediat dupa 23 august 1944, cand, ca urmare a aparitiei a tot felul de astfel de organizatii „obstesti” aflate sub tutela noii guvernari sovieto-comuniste (Apararea Patriotica, Tineretul Progresist, Organizatia Sportului Popular, Uniunea Femeilor Democrate, ARLUS, CGM etc.), guvernul Petru Groza a decis sustinerea si alimentarea lor cu fonduri incasate din emisiuni filatelice dedicate. Era singura modalitate ca aceste creatii civice de carton sa poata fi dezvoltate si, chipurile, sa se „autofinanteze”.

Acum nu mai intalnim acest model cincizecist. Meteahna insa a ramas, iar colectionarii sunt nevoiti sa suporte anual, in locul suprataxelor aberante, zeci de emisiuni tematice cu valori nominale care nu au acoperire nici in taxele postale uzuale, nici in necesarul expeditiilor postale din prezent, depasind cu mult indicatiile din ultimele hotarari ale UPU. Si atunci, ca si acum, sunt scoase pe piata emisiuni intregi de 4-6 valori care nu au decat valoare colectionistica, nicidecum postala. Acestea sunt create nu pentru a circula efectiv pe corespondentele postale, ci pentru a specula dorinta sincera a putinilor filatelisti-colectionari de a le avea in clasoarele proprii.

Cum se poate traduce politica de emitere a marcilor postale din ultimi 23 de ani din Romania? Ca o continuare a politicii iresponsabile si abuzive inregistrata in regimul de dinainte de 1989, avand consecinte foarte grave atat prin scaderea constanta a numarului de colectionari activi, cat si prin deteriorarea valorii de schimb a timbrelor romanesti pe pietele intenationale. Sunt toate semnalele prevestitoare ale unui „bubble-gum”, identic cu cel produs pe pietele financiare inainte de 2008, dar de care nimeni din conducerea Romfilateliei nu vrea inca sa tina cont. Demonetizarea marcii postale romanesti pe piata libera continua sa tina capul de afis al ultimilor ani si, atata vreme cat se vor gasi comercianti (dealeri en-gros) care sa pompeze teancuri de bani in niste hartii frumos colorate tiparite de Romfilatelia, achizitionand sute sau mii de serii, aceasta afacere va continua in acelasi ritm.

Necesarul de capital este in continua scadere la toate nivelurile, colectionarii fideli stiu cel mai bine asta. Iar atunci cand nu-ti mai permiti, din cauza unui venit lunar scazut, nu mai cumperi. Este regula de baza a economiei de piata aflata in recesiune. Cat timp creditarea nu a fost o problema, achizitiile filatelice au mers struna, fiecare a investit in ce si cat a vrut, dealerii au castigat inzecit, iar capusarii Postei Romane au tiparit fara rusine porcarii pe banda rulanta (ganditi-va numai la seria „Pesteri din Romania” din 2011), umfland buzunarele politicienilor aflati la putere. N-au contat memoriile Federatiei Filatelice, sesizarile cercurilor filatelice din tara, atentionarile venite din partea Uniunii Postale Universale chiar si de cateva ori pe an. Astfel, filatelistii romani s-au vazut in situatia incredibila de a nu mai avea nici un raport de comunicare sau colaborare cu institutia emitenta oficiala, ajungandu-se pana la a nu se tine cont tocmai de parerile obiective ale celor care colectioneaza marcile postale.

De un an incoace, lucrurile par sa se mai indrepte, in conditiile in care un cuvant important de spus in aprobarea noilor emisiuni il va avea comitetul format din filatelisti consacrati, membri ai FFR. Tirajele marcilor postale comandate de Compania Nationala Posta Romana au ajuns sa insumeze 25-50% din totalul timbrelor emise, ceea ce reprezinta o crestere semnificativa fata de incredibilul 10% la care se ajunsese in urma cu cativa ani. Timbrele pare-se ca-si recapata statutul de simbol national, tronand pe plicurile expediate in toata lumea, nu doar in clasoarele imaculate ale colectionarilor de „nestampilate, in stare perfecta”. Este principalul aspect de care conducerea Postei Romane trebuie sa se ingrijeasca, atata vreme cat inca reprezinta administratia postala nationala, si nu un serviciu de curierat privat.

Circulatia marcilor postale romanesti este cea care asigura viitoarele cotatii din cataloagele internationale la un nivel cat mai ridicat, pentru ca, atat timp cat istoria postala dovedeste ca timbrele respective au fost puse in circulatie intr-o cantitate apreciabila, marcile neuzate vor deveni mai cautate si, pe cale de consecinta, mai valoroase. In schimb, emisiunile care nu-si dovedesc caracterul postal, ci unul covarsitor filatelic (strict colectionistic), vor cunoaste in timp o devalorizare constanta.

In privinta produselor filatelice auxiliare (fdc-uri, cartoane, mape, albume), tirajele limitate asigura o cotatie relativ stabila, cu o conditie: ca ele sa reprezinte si pe vitor obiecte de interes pentru colectionari, stiut fiind faptul ca pretul piperat al unora dintre ele nu face decat sa alunge pasionatii niselor respective. Referitor, insa, la gravurile sau cromolitografiile semnate de artistii machetatori, opinia mea este ca acestea reprezinta o categorie aparte. Sunt produse de arta, in primul rand, iar valoarea lor poate creste sau scadea in functie de cotatiile artistilor. Daca numele unui artist „vinde” bine, rezultatul va fi o cotatie pe masura atat pe piata de arta, cat si pe cea filatelica.

Ovidiu, in concluzie, piata filatelica actuala isi continua regresul, caracteristic perioadei de recesiune economica (explicitatia consta in scaderea numarului de colectionari care isi mai permit completarea colectiilor la zi, in raport cu tirajele in continuare maricele), dar tendinta pentru anii urmatori este una de revigorare morala. Valorile monedelor de schimb au fluctuat dintotdeauna, nu exista o metoda universala de calcul care sa garanteze succesul unei investitii intr-o piata libera. Increderea sau neincrederea oamenilor in moneda de schimb numita marca postala este, de departe, cel mai subiectiv mod de apreciere sau depreciere al tranzactionarii acesteia, tocmai pentru ca nu exista o bursa oficiala a timbrelor. Toate cotele de referinta din cataloagele si listele de preturi existente nu reprezinta altceva decat interpretari subiective ale intereselor unor grupuri de influenta angrenate in mecanismul complex denumit filatelie. Ele isi continua parcursul instabil, in functie doar de cererea si oferta fiecarui colectionar in parte, in stransa legatura cu perioadele istorice conjuncturale pe care le traverseaza umanitatea.

Pentru cei mai multi dintre noi, filatelia inseamna pasiunea de a colectiona. Pentru ceilalti ramane o afacere. Este o axioma care va dainui peste orice tendinte filatelice si pe care fiecare colectionar merita sa si-o aminteasca atunci cand vine momentul sa se decida asupra investitiilor viitoare.


3 comentarii

  1. Dragos din Piatra
    Dragos din Piatra
    10/05/2013 at 23:06

    Multumim pentru articol Daniel, este de citit si recitit.
    Iar cand facem achizitii/investitii ar trebui sa gandim/cantarim chiar de 3 ori!

  2. Lucian
    Lucian
    01/06/2014 at 00:52

    Salut, si eu ma numar printre proaspetii colectionari. Cu cat citesc si aflu mai multe cu atat parca mi se pare ca ma inham la caratul unei pietre de moara.

  3. Daniel
    04/06/2014 at 12:45

    @Lucian: Trebuie sa-ti urmezi calea aleasa, indiferent de sincopele timpului pe care il parcurgi. In fond, orice colectionar ramane oglinda propriei pasiuni si a perseverentei aflata mereu in „lupta cu inertia”.

    „Si ce este viata, de nu o-ntamplare
    Sa cazi de pe munti in mijloc de mare?
    Si ce este viata, daca nu o poveste
    Cum urci de pe mal spre varfuri si creste?…”

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url