Filatelistul ca o vanare de vant

Daniel

In memoriam Razvan-Radu Popescu (1952-2012)

N-am inteles niciodata de ce intre colectionari nu este loc si de risipa de vorbe bune

E una din zilele alea in care te trezesti intrebandu-te-n oglinda „pentru ce?”. E unul din momentele in care simti rasuflarea rece in ceafa, dar nu indraznesti sa intorci capul. E vremea cand pari dispus sa accepti orice explicatie, doar-doar te vei procopsi pret de-o secunda cu senzatia de apropiere intre tine si Dumnezeu. Suntem colectionari de amintiri si asta da bine in fata Lui. Suntem strangatorii firimiturilor de istorie imprastiate la masa tacerii. Pornim in cautarea esentei si ne trezim cu stropi de intelepciune care ne scalda fruntea, din cand in cand.

In spatele scenei, filatelistul nu este decat un om intre oameni. Cu placeri vinovate, cu amagiri voluntare, cu impulsuri nestapanite, cu trairi egoiste, cu fericiri efemere, cu singuratati dureroase. Astern randuri pentru un om pe care nu l-am cunoscut aproape deloc, dar orele petrecute printre plicuri si stampile impreuna cu filatelistul Razvan-Radu Popescu au facut cat o eternitate si ceva.  Sufletul ma indeamna dintotdeauna sa pretuiesc memoria unui confrate si cred ca asa trebuie sa faca orice culegator de amintiri. Pentru ca filatelistul nu-i nimic altceva decat o vanare de vant…

Razvan Radu Popescu (1952-2012) - "rerepe", profilul de pe eBay al filatelistului roman

Razvan Radu Popescu (1952-2012) – „rerepe”, profilul de pe eBay al filatelistului roman

In spatiul virtual, urmele trecutului colectionistic nu se sterg, marturie sta contul inca activ de pe eBay al filatelistului roman. Din pacate, in spatiul fizic „rerepe” nu mai e. Ca o vanare de vant, tot ceea ce adunase in cateva decenii s-a risipit in cateva zile, asa cum se intampla cu majoritatea colectiilor celor disparuti. Am reusit, din loturile scoase la vanzare de diferiti negustori, sa „recuperez” o mica parte din piesele de istorie postala care au facut parte din colectia lui Razvan-Radu Popescu. Altele au ajuns pe maini la fel de bune, in colectii particulare din care nu vor iesi prea curand.

Pe Razvan-Radu Popescu l-am cunoscut pe internet, acum 4 ani, in urma unor tranzactii succesive. In vara anului 2009, ne-am dat intalnire la Targul Colectionarilor de la Brasov, ca sa discutam pe marginea unui subiect care ne interesa deopotriva: marcofilia. In gradina de vara a restaurantului „Roata Norocului”, acolo unde o parte din filatelistii romani petrec impreuna cateva ore, in avanpremiera targului de a doua zi, a fost prima si ultima data cand am stat fata in fata cu rerepe.

Spre deosebire de cei din jur, la nici 5 minute de cand facusem cunostinta, masa noastra se umpluse de albume pline ochi cu plicuri si carti postale. Pentru un privitor amator, era un talmes-balmes de nedescris. Incercam sa fac abstractie de privirile atintite asupra noastra si sa ma concentrez pe unele piese care imi faceau trebuinta. Convenisem asupra unui schimb de „francaturi mecanice” contra „stampile propagandistice” si fiecare din noi isi alegea circulatiile care-i lipseau.

In timp ce ochii si mainile isi vedeau constiincios de treaba, procesand materialul disponibil, am inceput sa discutam despre proiectele personale prin care vom concretiza colectiile stampilografice. Eu am indraznit sa-i marturisesc dorinta de a duce mai departe munca regretatului Valeriu S. Neaga, in domeniul stampilelor ocazionale, prin editarea unei lucrari largite care trata inclusiv perioada RPR, iar el molipsindu-ma putin cate putin cu divagatiile asupra unui studiu aprofundat al mecanoteliei. Am realizat amandoi ca „placerile vinovate” se intersectau fara doar si poate, iar proiectele separate puteau avea un viitor comun.

In cele aproape trei ore, cat a durat intrevederea, am stabilit impreuna pasii pe care ii aveam de urmat in definitivarea Catalogului stampilelor speciale romanesti (manuale si mecanice) din perioada 1894-1965. Fiecare trebuia sa dea o forma finala capitolului component, dupa care urma sa reunim cele doua parti distincte intr-un singur volum…

… In cei 3 ani care au trecut de atunci, am mai corespondat pe tema colilor de timbre de binefacere de la 1906 si a colilor „Spic de grau” imprimate in tiraje speciale in 1907 pentru carnetele de marci postale, acesta din urma fiind unul din domeniile sale preferate de colectie. In prima zi a lunii iunie din acest an am cumparat ultima piesa de la rerepe, fara sa stiu ca se afla intr-o grea suferinta. Pe 15 iulie 2012, Razvan-Radu Popescu ne-a parasit, lasand mostenire comunitatii filatelice din Romania cateva piese unicat si zeci de articole de specialitate aparute in revistele „Filatelia”, „philatelica.ro„, „Curierul filatelic”.

E o parere de rau care ma incearca din clipa in care am aflat ca rerepe nu mai e. Cred ca tocmai din cauza asta nu am reusit sa termin materialul care-i este dedicat decat acum, la mai bine de o saptamana de cand l-am inceput. Asta-i dezavantajul provinciei in raport cu membrii comunitatii noastre din capitala. Te trezesti, ca mine, intr-o dimineata si afli ca filatelistul Razvan-Radu Popescu s-a stins. Cum adica a murit?!?

Raspunsul, prieteni, e vanare de vant


5 comentarii

  1. Angelescu Ion
    Angelescu Ion
    08/10/2012 at 19:10

    Buna seara tuturor . Profund si totodata interesant articolul dvs. O sa spun citeva cuvinte referitoare la ultima propozitie din articoul de mai sus . Cam acelasi sentiment de tristete ma incearca si pe mine .Acum doua luni l-am vizitat pe domnul Mircea Partascoiu pentru orece achizitii de literatura filatelica . Urma sa ne intilnim la sfirsitul anului din nou. insa cu doua zile in urma am primit vestea ca nu mai este printre noi. Stiu sigur ca de murit nu moare nimeni , este doar o mutare in alta dimensiune insa chiar si asa ,de la aflarea vestii , am ramas cu un sentiment de tristete .
    Suntem aici pentru ca este nevoie sa experimentam viata si din aceasta dimensiune , terestra. Expresia „Imparatia cerurilor” nu este altceva decit o referire la celelalte dimensiuni. Intr-o dimensiune terestra plina de incertitudini , plecarea (sau moartea) este singura certitudine pe care o avem . De aceea eu cred ca nu este neaparat motiv de tristete. Creatorul acestei lumi , in bunatatea Lui nu permite ca moartea (in sensul in care o percepem noi) sa intrerupa nici macar o frintura din Creatie .
    Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei care au plecat !

  2. Daniel
    08/10/2012 at 20:37

    @Angelescu Ion: Of, of, of, prea repede se duc toti! Pe ing. Mircea Patrascoiu n-am apucat macar sa-l cunosc, cu toate ca acum cateva luni incercam sa aflu un numar de telefon de-al sau. Mi-as fi dorit sa stau de vorba cu unul din cei mai mari fdc-isti ai nostri, despre unele plicuri prima zi pe care nu le-am gasit niciodata. Speram sa fie in colectia sa personala… In urma cu 14 ani, in revista „Filatelia” aparea un material amplu, in doua episoade, despre creatorul primelor fdc-uri romanesti, ca un ultim omagiu adus lui Laszlo Eros de Mircea Patrascoiu.

    Daca l-ati cunoscut si doriti sa scrieti un articol in memoria sa, acest blog va sta la dispozitie. Tot ceea ce putem face este sa ne amintim cu drag de oamenii care ne-au inspirat in intelegerea unui domeniu sau altul al filateliei.

  3. Andrei Berinde
    13/12/2012 at 01:55

    O veste pe care abia acum o descopar, insa care imi lasa sufletul trist.

    Imi pare rau ca ne-am cunoscut mai mult prin intermediul site-urilor de licitatii, iar in rarele dati cand ne intalneam, pe la targuri mai ales, am avut prea putin timp sa-l cunosc mai bine pe cel ce mi-a adus numeroase piese in colectia mea de imagini cu gari si trenuri.

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  4. Mihai CEUCĂ
    25/12/2012 at 00:12

    Mare păcat că se pierd oamenii tineri!!!
    Acelasi păcat si pentru „lupta” fără justificare intre colegii de pasiune; mare păcat să faci din pasiune prilej de stress si nu motiv de satisfactie si destindere.
    Bietul Răzvan a confirmat din nefericire zicala conform căreea nu există decât oameni răi… CEI BUNI SUNT LUATI DE PROSTI ! A plătit cu bunătatea lui oalele sparte de altii si acum, acestia, aproape că nu-i mai retin numele…
    Vă felicit pentru acest „remember” si remarc faptul că ati consemnat, cum nu au făcut alti autori, anii de viată!
    Astăzi, s-a născut Hristos!…

  5. panaitgheorghe
    panaitgheorghe
    02/10/2015 at 16:33

    Imi pare rău ca se duce generatia filatelistilor care au strîns o viata intreaga piesa cu piesa, ca mai apoi colectiile renumite sa se sparga in 4 zari. Lui Răzvan i-am cedat in 2009 toata colectia mea cu Gulagul, ceva a luat si Sova…

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url