Ilustrata de propaganda comunista pentru sustinerea partizanilor greci

Categorii:Cartofilie
Daniel

Cartofilia are si ea inca destule surprize pentru colectionari, atat in ceea ce priveste varietatile cartilor postale militare, a marturiilor din prizonierat, in special din Gulagul sovietic, a intregurilor postale pentru propaganda de razboi, sau a ilustratelor de propaganda comunista. O perioada careia ii acord de fiecare data o importanta sporita este cea cuprinsa intre 1944-1954. Nu este un interval ales la intamplare, ci se datoreaza schimbarilor succesive de regim care au intervenit in Romania acelor ani, precum si diferitelor forme de cenzura la care au fost supuse imaginile si mesajele tiparite.

La ultimul targ la care am participat, cel de la Piatra Neamt, nu mi-am putut lua ochii de la o ilustrata de propaganda mai neobisnuita, infatisandu-l pe Generalul Markos, comandantul Armatei de Eliberare Grecesti in timpul Razboiului Civil desfasurat in perioada 1946-1949. Mesajul inedit si binecunoscutul stil heirupist, folosit in primii ani de dupa preluarea puterii de autoritatile comuniste de la Bucuresti, m-au incitat atat de mult incat nu am putut s-o las sa-mi scape.

Generalul Markos Vafiadis - Ilustrata de propaganda pentru sustinerea Armatei Democrate Grecesti, emisa de Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec in 1948 - avers

Generalul Markos Vafiadis – Ilustrata de propaganda pentru sustinerea Armatei Democrate Grecesti, emisa de Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec in 1948 – avers

Cand cartofilia devine document…

Cartea postala ilustrata de propaganda este tiparita intr-un format usor alungit (157 mm x 91 mm), pe un carton inferior de nuanta gri-cenusie, cel mai probabil din cauza lipsei acute de hartie de dupa razboi. In colectia personala am alte cateva ilustrate din aceeasi perioada editate pe un carton identic cu acesta. Formatul desenului in culoare albastra este de 127 mm x 82 m, grafica fiind nesemnata si realizata la standardele simpliste ale noului realism in arta promovat de autoritatile comuniste. Nu trebuie omis faptul ca numeroase ilustrate si marci postale din acea perioada erau reproduceri ale unor afise editate de Ministerul Propagandei.

Textul de pe aversul ilustratei ni-l prezinta pe „Generalul Markos, Comandantul Eroicelor Armate Populare Grecesti„, familiarizand astfel privitorul cu imaginea mitica a eroului comunist, propovaduita prin povestirile editate in nestire de Cartea Rusa. Mesajul imprimat pe revers este o incercare manipulatoare de suprapunere a istoriilor celor doua tari: „Sprijinind lupta de eliberare a poporului grec din lanturile fascismului, aparam pacea si progresul din tara noastra„. Sentimentul de déjà vu, provocat de ranile inca deschise ale romanilor din cel De-al Doilea Razboi Mondial, de pierderile si suferintele indurate, reusesc chiar si printr-un slogan impersonal sa apropie omul de rand caruia i se adreseaza.

Chiar daca ilustrata nu poarta insemnele vreunei edituri sau institutii, mai mult ca sigur ca aceasta a fost editata de Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec, organizatie special constituita de PMR pentru sprijinirea partizanilor eleni si condusa de doi activisti de frunte: Gheorghe Apostol si Dumitru Iulian. Atmosfera de clandestinitate in care ilustrata de propaganda a aparut in Romania se datoreaza neimplicarii deschise in Razboiul Civil din Grecia al niciunei tari aflate sub influenta URSS. Cu toate acestea, guvernul roman a fost unul din cei mai mari contributori la fondul de solidaritate cu partizanii greci, printre formele de ajutorare numarandu-se si aceasta ilustrata inedita de propaganda pentru o cauza externa.

Generalul Markos Vafiadis - Ilustrata de propaganda pentru sustinerea Armatei Democrate Grecesti, emisa de Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec in 1948 - revers

Generalul Markos Vafiadis – Ilustrata de propaganda pentru sustinerea Armatei Democrate Grecesti, emisa de Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec in 1948 – revers

Originile conflictului civil din Grecia

In  iunie 1941, intreaga Grecie se afla sub ocupatie tripartita (germana, italiana si  bulgara), tot ceea ce se reusise sa se intreprinda in ultimii 20 de ani prabusindu-se. Grecia  se  afla in suferinta, iar peste tot nu vedeai decat saracie, foamete, nefericire si haos. In ani de ocupatie care au urmat, cand zilnic mureau sute de oameni, poporul roman a sprijinit material poporul elen, trimitand  cantitati impresionante de alimente si cereale, desi relatiile dintre cele doua tari se intrerupsesera de la jumatatea lui 1941. Cu toate dificultatile  existente, grecii trec la organizarea rezistentei impotriva cotropitorilor si dominatiei fasciste.

La initiativa comunistilor, in 1941 s-a format Frontul National de Eliberare (EAM), care a trecut la organizarea unei ample rezistente si, treptat, a inceput  sa joace un rol din ce in ce mai insemnat in viata politica a tarii. In cursul anului 1942, Frontul National de Eliberare a creat Armata Nationala de Eliberare Populara (ELAS), care va evolua rapid, avand foarte multi simpatizanti mai ales in randul tinerilor si femeilor.

Din octombrie 1943, incep sa aiba loc conflicte intre gruparile armate ale ELAS si ale EDES (Liga Nationala Republicana Greaca), pe motiv ca aceasta din urma colabora cu autoritatile de ocupatie. In luptele interne din 1943-1944, britanicii au sustinut EDES, intrerupand ajutoarele catre ELAS, pentru evitarea instaurarii comunismului care castiga teren in Grecia, fara implicarea directa a sovieticilor. Era evident ca EAM cauta sa infaptuiasca obiectivele politice propuse, formand un Comitet Politic de Eliberare Nationala, un fel de guvern provizoriu in Grecia libera din munti.

In primele luni ale anului 1944, Anglia a inceput sa se implice tot mai intens in viata politica a Greciei, dorind sa exercite si dupa razboi o influenta decisiva in aceasta zona. Churchill se temea ca ELAS va cauta sa ocupe golul creat de retragerea germanilor, daca britanicii nu vor trimite unitati militare in aceasta tara. Pentru a reusi acest obiectiv, premierul britanic a avut o intalnire cu Stalin la Moscova, pe 9 octombrie 1944, unde a propus o intelegere privind zonele de influenta in Balcani, potrivit careia Grecia intra in zona engleza in proportie de 90%, iar Romania ramanea in sfera de interes sovietica, in aceeasi proportie. Aceasta intelegere la nivel inalt a ramas aproape necunoscuta liderilor politici greci. Ca urmare a acestei intelegeri, pe la mijlocul aceleiasi luni, dupa ce trupele germane s-au retras din Attica, cateva unitati militare britanice au fost debarcate la Atena, in timp ce ELAS detinea controlul in cea mai mare parte a tarii.

La acea data, ELAS controla doua treimi din tara, Partidul Comunist avea peste 400.000 de membri, iar Frontul de Eliberare avea milioane de simpatizanti. Practic, Guvernul nu avea armata. Se baza pe diferite grupari armate, trupe paramilitare si pe Jandarmerie. Armata de Eliberare a luptat deschis cu fortele de dreapta sprijinite de englezi. In aceste imprejurari s-a auzit pentru prima data sloganul „Grecia apartine grecilor”. Pe la mijlocul lui decembrie, englezii au adus noi trupe bine dotate, din Italia, reusind in cele din urma sa se impuna. Prezenta lui Churchill la Atena, pe 25 decembrie, precum si contactele avute cu toate fortele politice elene, dovedeste importanta Greciei in planurile strategice ale Angliei in pastrarea controlului asupra Canalului Suez si a Mediteranei.

Grupuri de partizan greci in timpul Razboiului Civil din 1946-1949

Grupuri de partizani greci in timpul Razboiului Civil din 1946-1949

Partizanii cer ajutorul tarilor prietene

La inceputul lunii mai 1945, se reintoarce la Atena liderul Partidului Comunist, Nikos Zahariadis, despre care timp de patru ani nu se stiuse nimic. Scapat viu din lagarul de la Dachau, este primit cu mare entuziasm de comunisti. Insa, tensiunile sociale puternice puneau in pericol eforturile englezilor de a stabiliza situatia politica sub conducerea unei administratii de centru-dreapta. Lagarele erau pline de comunisti, impiedicandu-i in acest mod sa adere la Armata Democrata. Aceasta crancena perioada a fost numita de istorici perioada terorii  albe.

Partidul Comunist a hotarat sa nu participe la alegerile din 31 martie 1946, desi sovieticii, dar si liderii P.C. Italian si P.C. Francez, ii sfatuisera pe liderii comunisti sa participe. Acestia doreau sa preia puterea in conditii democratice, dar, cu teroarea care se extinsese in toata tara, asa ceva era aproape imposibil de realizat. Pentru Partidul Comunist Elen existau doua solutii: ori sa accepte situatia creata, precum P.C. Francez sau P.C. Italian, ori sa treaca la lupta. Comunistii greci au ales cea de-a doua solutie. Dar, dupa lectia din decembrie 1944, ei doreau sa obtina, mai intai, acceptul si sprijinul partidelor comuniste din Sud-Estul Europei si, in special, binecuvantarea P.C. al Uniunii Sovietice.

Din octombrie 1946, Armata Nationala de Eliberare va  activa sub denumirea de Armata Democrata Greaca, trecand sub comanda lui Markos Vafiadis, cunoscut si sub numele de Generalul Markos. Pana la sfarsitul anului, armata a ajuns sa aiba peste 7.000 de combatanti. In aprilie 1947, Partidul Comunist a ajuns la concluzia ca in acel moment lupta armata este singurul mod realist de preluare a puterii. Pe 6 aprilie, Zahariadis pleaca ilegal si in secret in Iugoslavia, pentru a putea colabora mai eficient cu Tito, Dimitrov si Stalin. Zahariadis se intalneste cu Tito si-i prezinta amanuntit situatia din Grecia si planul lor de actiune. Partidul Comunist dorea sa elibereze Grecia de Nord si sa creeze o Grecie Libera, Armata Democrata sa aiba in randurile ei circa 50.000 de luptatori, iar statele socialiste sa-i ajute cu arme si alimente.

Pe la mijlocul lunii august, P.C. Grec cere un ajutor mai substantial din partea partidelor comuniste fratesti, pentru realizarea obiectivelor propuse. In noiembrie 1947, Zahariadis, dupa aproape 6 luni, se reintoarce in Grecia si se stabileste in munti, unde era Cartierul General al Armatei Democrate, pentru a coordona mai bine activitatea si lupta contra fortelor de dreapta. Pe 24 decembrie, postul de radio „Grecia Libera”, care isi avea sediul la Belgrad, anunta crearea „Guvernului Democratic Elen Provizoriu”, avandu-l in frunte pe Generalul Markos. Este una dintre cele mai importante actiuni ale Partidului Comunist in timpul razboiului civil.

Generalul Markos (stanga), liderul PC Grec Zahariadis (dreapta) si grup de partizani in munti, sarbatorind o victorie

Generalul Markos (stanga), liderul PC Grec Zahariadis (dreapta) si grup de partizani in munti, sarbatorind o victorie

Implicarea Romaniei in Razboiul Civil din Grecia

Pe 28 decembrie 1947, P.C. Grec, precum si alte organizatii de stanga, sunt scoase in afara legii, comunistii activand de atunci incolo in conditii de ilegalitate. Guvernul lui Markos, care nu avea inca un sediu, va trimite scrisori oficiale statelor socialiste pentru a stabili relatii de prietenie. In acest cadru, Petros Rusos, ministrul de externe al guvernului provizoriu, trimite o scrisoare in prima zi a anului 1948, ministrului de externe al Romaniei – Ana Pauker. Raspunsul nu va veni de la Ministerul de Externe, ci de la Comitetul National pentru Ajutorarea Poporului Grec, scrisoarea fiind semnata de presedintele Gheorghe Apostol si secretarul general Dumitru Iulian. Cu toate aceste semnale de sprijin si bunavointa, nici un stat socialist nu a recunoscut oficial acest guvern, reprezentantii  acestora limitandu-se in a le ura „succes in activitate si  in lupta pentru independenta si pace in Balcani”.

Pe 3 martie 1948, la Belgrad, in cadrul Congresului International al Tineretului, tarile Cominform-ului, la propunerea reprezentantului Greciei, adopta hotararea de a oferi azil copiilor intre 3-14 ani, aflati in zonele de conflict. In luna mai a aceluiasi an, la Budapesta se infiinteaza Comisia de ajutorare a copiilor, care in 1949 isi va muta sediul la Bucuresti, pentru a coordona mai bine transferul copiilor de la Bulkes (Iugoslavia) si din Grecia spre tarile socialiste prietene.   In anii 1948-1949, aproximativ 28.000 de copii din Grecia au gasit adapost in coloniile create in Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Ungaria, Cehoslovacia, Uniunea Sovietica si Romania (5.600 de refugiati). In scurt timp, in tara noastra vor sosi primele grupuri de copii greci (circa 400) la Calimanesti, cea dintai colonie de refugiati greci creata in Romania.

Generalul Markos pe coperta revistei Time (aprilie 1948) si o demonstratie a comunistilor greci la Atena

Generalul Markos pe coperta revistei Time (aprilie 1948) si o demonstratie a comunistilor greci la Atena

Ajutoare si refugiati. Adio, arme!

Sprijinul primit din partea statelor socialiste era cunoscut guvernului grec inca din 1947, dar nimeni nu cunostea exact in ce consta acest ajutor, mai ales ca P.C. Grec nega ca primea ajutor din partea guvernelor si sustinea ca ajutorul era doar umanitar, venind din partea unor comitete de ajutor create in diferite tari ale lumii. Astazi, datorita documentelor din diferite arhive, se cunoaste ca acest sprijin era constant si de dimensiuni considerabile. Ajutorul primit, in spiritul solidaritatii comuniste, poate fi grupat astfel: a) armament, munitie, medicamente, alimente, vehicule, alte materiale; b) pregatirea ofiterilor si luptatorilor in diferite tabere din aceste tari; c) ingrijirea ranitilor in spitale specializate, d) trimiterea copiilor in tarile socialiste.

Din documentele existente, reiese ca cei doi reprezentanti ai P.C. Grec, Ioannidis si Rusos, au strabatut in lung si-n lat sud-estul Europei pentru a informa, a solicita si a coordona ajutoarele primite din partea statelor socialiste. In capitalele acestor tari au creat legatii, un fel de consulate, cu proprii reprezentanti. O astfel de Legatie a existat si la Bucuresti, pe Bulevardul Ana Ipatescu (azi Lascar Catargiu).  Pe 10 martie 1948, la Bucuresti are loc o sedinta speciala a reprezentantilor partidelor comuniste din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Grecia si Romania. Reprezentantul Romaniei, Alexandru Moghioros, s-a referit „la ajutorul pe care trebuie sa-l dam tovarasilor greci in lupta grea impotriva fascistilor”. Pe ordinea de zi a fost un singur punct:  „Gasirea posibilitatilor pentru a acoperi deficitul de materiale fata de planul elaborat de tovarasii greci”. Comunistii romani au trimis in perioada 1947-1948, mari cantitati de alimente, imbracaminte, medicamente, armament si cele mai mari cantitati de combustibil.

Aparitia unui conflict deschis intre Stalin si Tito, in iunie 1948, a fost fatala pentru Armata Democrata Greaca si pentru Guvernul provizoriu. In iulie 1948, in preajma bataliei de pe Muntele Grammos, armata regulata numara 70.000 de luptatori instruiti si bine echipati, fata de cei 12.000 de partizani, in majoritate tineri, cu o instructie militara sumara. Avioanele armatei guvernamentale au jucat un rol decisiv in castigarea acestei batalii, cu toata rezistenta eroica a partizanilor. In data de 7 februarie 1949, Markos a fost inlaturat de la conducerea guvernului provizoriu de catre Zahariadis, fiind acuzat de titoism si trimis la Moscova pentru a da explicatii. In realitate, Markos a fost inlaturat pentru ca sustinea ca Armata Democrata nu putea sa devina o armata regulata si, prin urmare, trebuia sa foloseasca tactica de gherila.

In august 1949, Armata Democrata detinea doar doua varfuri de la granita cu Albania (Grammos si Vitsi), fara sprijin din exterior. In urma unei ofensive majore, armata nationala a reusit sa obtina o victorie decisiva pe 30 august, punand capat razboiului civil. Rezistenta comunista a fost zdrobita. Visul comunistilor de a crea o republica populara s-a stins, iar Grecia, o tara cu vocatie de stanga datorita imprejurarilor istorice, a ramas singura tara din Balcani care a pastrat forma monarhica.

Pe 16 octombrie 1949, postul de radio „Grecia Libera”, care intre timp isi mutase sediul de la Belgrad la Bucuresti, anunta incetarea luptelor. Dupa incheierea razboiului civil, mii de luptatori ai Armatei Democrate, precum si liderii comunisti s-au refugiat in statele socialiste, continuandu-si viata departe de disputele ideologice care le amenintasera permanent viata pana atunci. Dintre acesti refugiati, circa 12.000 de persoane au gasit adapost pe teritoriul Republicii Populare Romane.


NOTA AUTORULUI

Pentru documentare si relatarea acestui episod istoric au fost folosite pasaje adaptate din lucrarea „61 de ani de la terminarea Razboiului Civil din Grecia” de Apostolos Patelakis.