O ilustrata rara: Echipele de fotbal ale Societatii „Petru Maior” din Cluj

Categorii:Cartofilie
Daniel

Din generoasele teme al cartofiliei noastre, am convingerea ca una merita mult mai multa atentie decat i s-a acordat pana acum. Este vorba despre ilustratele cu subiecte sportive, pe care editorii inceputului de secol XX le-au cam ocolit. Acesta este si motivul principal pentru care atunci cand descopar cate un exemplar, incerc sa identific elementele centrale: epoca, disciplina sportiva, istoric si povestea din spatele cliseului. Sunt atat de putine marturii vizuale ale pionieratului sportului romanesc, incat orice carte postala care a imortalizat o echipa anume, un joc sau chiar un record, merita considerata o ilustrata rara si colectionata cu prisosinta.

"Primii propagandisti ai sportului. Echipele societatii Petru Maior" - carte postala ilustrata editata pe la 1910

„Primii propagandisti ai sportului. Echipele societatii Petru Maior” – carte postala ilustrata editata pe la 1910

S-au implinit 45 de ani de cand ilustrata care face subiectul acestui articol era pomenita pentru prima data intr-un material de presa care evoca inceputurile fotbalistice pe meleaguri clujene. Iata ce spunea autoarea Margareta Morar in august 1967: „Mi-a cazut in mana o fotografie care surprinsese, cu mai bine de 55 de ani in urma, pe primii propagandisti ai sportului romanesc in Ardeal si Banat, componenti ai societatii “Petru Maior” – asociatie a studentilor romani de la Universitatea din Budapesta. In figura unuia dintre sportivi I-am recunoscut pe profesorul arhitect Victor Vlad, constructorul mai multor cladiri de mare importanta din orasele de peste munti„.

Povestea unei ilustrate

Iata, in continuare, amintirile legate de inceputurile fotbalului studentesc clujean, dar si talmacirea textului de pe aversul cartii postale, direct de la Victor Vlad, cel amintit ca fiind unul din tinerii fotbalisti prezenti in ilustrata rara „Primii propagandisti ai sportului romanesc. Echipele societatii Petru Maior”:

Prin anul 1905, entuziasmul tineretului universitar din Budapesta a dus la infiintarea unei asociatii sportive sub denumirea „Clubul atletic universitar din Budapesta”(B.E.A.C.). In acelasi timp, noi, studentii romani din capitala vecina, luam initiativa de a activa prin societatea “Petru Maior”. La inceput, am injghebat pentru un antrenament doua echipe de fotbal, care apoi au sustinut cu succes cateva meciuri cu echipa sora B.E.A.C..

E interesant felul in care ne-am castigat echipamentul sportiv. Cei mai multi traiau din resurse modeste, chiar foarte modeste. In consecinta, chilotii i-am primit de la vesnica sentimentala mamica – adesea fara aprobarea paterna. Ciorapii inalti? Dar era neaparat sa jucam in ciorapi inalti pana sub genunchi ? Asadar, jucam in cei de toata ziua, lasand in jos jartierele sau rasucindu-i pana peste glezne. Mai grea era problema treningurilor si a bocancilor. Inventivitatea si spiritul de initiativa tineresc au izbutit si aici. Odata cu sosirea primaverii, deci si a sezonului sportiv, paltoanele deveneau inutile. Atunci le-am dus la Casa de amanet.

Dupa cum am mai spus, am lucrat cu toata seriozitatea. Din randurile noastre au iesit campioni ai tarii in atletism, iar la fotbal am ajuns sa intrecem si echipa B.E.A.C.. Ca urmare a succeselor sportive, la alegerile de comitet din anul 1911 colegii m-au ales ca presedinte al societatii „Petru Maior”. Nu ne-am multumit insa cu aceste rezultate tehnice. Ne gandeam sa trezim interesul pentru sport si printre cei lasati acasa. Am inceput deci propaganda. Personal, in 1913 am stat la Arad trei luni si, cu ajutorul gazetelor locale, am deschis campania (…)”.


Sursa bibliografica:

Margareta Morar „Clujenii – copiii teribili ai diviziei”