O coala rara de vignete postale interbelice

Categorii:Filatelie
Daniel

Desi cuprins in toate cele 3 editii ale Catalogului timbrelor fiscale, domeniul vignetelor romanesti se completeaza de la an la an cu noi descoperiri. Printre ele se afla segmentul vignetelor postale, prin acest lucru intelegandu-se doar cele emise de Administratia Postala, nu si de intreprinzatori particulari ori institutii juridice comerciale sau non-profit. De-a lungul perioadelor parcurse sub regimuri politice diferite, autoritatea postala romaneasca a tiparit atat vignete pentru corespondenta recomandata (celebrele etichete inguste, albe, cu numele localitatii si numarul oficiului postal de unde se facea expedierea), pentru cea aeropurtata („Posta Aeriana / Poste Aerienne”, „Par Avion” si „Prin Avion”), pentru servicii telegrafice si, mai recent, pentru trimiterile Prioritare (care au luat locul celor tip „Air Mail”).

Azi nu voi face referiri la niciunul din aceste tipuri enumerate. La 12 ani de la prima mentiune in paginile revistei „Filatelia” (din cele doua materiale dedicate in intreaga noastra literatura filatelica), voi readuce in atentia colectionarilor de piese parafilatelice subiectul etichetelor serviciului postal romanesc. De data aceasta, va iesi la rampa o coala intacta a acestui tip de vignete postale, unicat din cunostintele mele.

Vignete postale romanesti emise (de la stanga la dreapta) de DGPTT intre 1916-1940, DGPTc intre intre 1968-1990 si CNPR, in uz din 1992 pana in prezent

Vignete postale romanesti emise (de la stanga la dreapta) de DGPTT intre 1916-1944, DGPTc intre intre 1968-1990 si CNPR, in uz din 1992 pana in prezent

Prima atestare a unei astfel de vignete pe o circulatie postala dateaza de la inceputul anului 1916, conform imaginii unui plic aratat de regretatul filatelist Mihail Popovici in Nr. 12/2000 al revistei „Filatelia”. Supozitia prezentei sale a fost la vremea respectiva aceea a unui sigiliu al Serviciului Postal atasat pe corespondentele oficiale intre angajati ai Postei: „Pentru oficializarea circulatiei corespondentei intre functionarii postali din garile CFR, Posta Romana, prin Serviciul Postal, a realizat pe o eticheta din hartie alba gumata, de forma unui poligon cu patru laturi (50 x 50 mm), desenul unei stampile dublu cerc cu diametrul exterior de 47 mm si cel interior de 30 mm (…)„.

In continuarea prezentarii, utilitatea etichetei este explicata in modul urmator: „Eticheta completata cu stampila de zi a garii dobandeste un caracter oficial conform vechii legilslatii postale care stabilea ca transmiterea in mod organizat de corespondenta, bani sau valori care intrau in lista prestatiilor obisnuit postale, institutii sau persoane particulare, aceasta constituind un drept numai pentru sectorul postal„. Cam greu de inteles, nu? In fine, era prima teorie cu privire la rostul etichetei si nu trebuie omis faptul ca toata explicatia se baza pe o singura piesa circulata descoperita de autor. La aceasta, completarea din finalul articolului preciza si existenta unei vignete cu aceleasi caracteristici, redata in revista „Buletinul ABB” de cercetatorii Tiron Martin si Ion Opris, pe o circulatie expediata de la Expozitia Filatelica Sibiu, in data de 3 iulie 1938.

Cca. 1916 - Vigneta Serviciului Postal, emisa de DGPTT / dimensiuni

Cca. 1916 – Vigneta Serviciului Postal, emisa de DGPTT / dimensiuni

Cateva luni mai tarziu, in Nr. 7-8/2001 din revista „Filatelia”, cercetatorul Gabriel Sassower venea cu unele completari privind destinatia etichetei Serviciului Postal. Erau prezentate alte doua plicuri care purtau mai multe vignete de acest tip: o banda de 3, respectiv 8 etichete detasate pe a doua circulatie. Primul plic fusese expediat de la oficiul Gara de Nord in data de 21 mai 1936, iar celalalta corespondenta in ziua de 20 mai 1941 de la acelasi oficiu. Pentru prima data, era precizat motivul utilizarii vignetei, lucru datorat unui text de mana de pe fata plicului din 1936, care preciza ca plicul fusese gasit rupt in cutia postala in care expeditorul il depusese. Ca urmare, mai spune autorul materialului, „etichetele au fost folosite pentru repararea misivei, la plecarea acesteia, procedeul fiind oficializat prin aplicarea stampilelor de zi„.

In cel de-al doilea caz relatat de Gabriel Sassower, apare prima mentionare a textului tiparit „Form. 10” in partea superioara a etichetei, deasupra cercurilor concentrice, precum si faptul ca vigneta prezenta „perforatii primitive”. In ceea ce priveste prezenta a 8 etichete ale Serviciului Postal Roman pe o corespondenta primita din Ungaria, autorul mentioneaza ca un alt text manuscris de pe plic relateaza ca „plicul a devenit rupt undeva pe parcurs„, iar „motivul lipirii etichetelor romanesti ar fi probabil efectuarea unor reparatii aditionale ale plicului (…)”. In plus, la aceste doua identice cauzalitati ale prezentei etichetelor pe corespondente, Gabriel Sassower aduce in sprijinul afirmatiilor sale alte doua tipuri de vignete folosite in acelasi scop de administratiile postale din Italia si Cehoslovacia.

Vignete postale din Austria (1915) si Elvetia (1939), aplicate pe spatele corespondentelor deteriorate

Vignete postale din Austria (1915) si Elvetia (1939), aplicate pe corespondentele deteriorate

In sprijinul acelei ultime afirmatii a filatelistului londonez, am postat, la randu-mi, alte doua vignete postale ale administratiilor austriece si elvetiene folosite pentru repararea corespondentelor deteriorate inainte sau dupa expediere. Pentru a clarifica unele aspecte privind caracteristicile tehnice ale etichetelor romanesti am reusit sa studiez 24 de vignete diferite, datorita descoperirii nesperate, de curand, a unei coli intacte. Perforatiile fiecarui patrulater sunt rudimentare, de cele mai multe ori cea din latura dreapta atingand desenul urmatoarei etichete. Dimensiunile fiecarui patrulater oscileaza intre 45-50 mm x 48-50 mm, iar desenul propriu-zis are urmatoarele cote: diametrul maxim exterior este de 42 mm, iar diametrul minim interior este de 23 mm. Modelul grafic imita o stampila dublu-cerc, in care partea exterioara este reprezentata de 5 cercuri concentrice iar cea interioara de doua cercuri concentrice. Intre acestea, apare inscris cu majuscule fara diacritice urmatorul text: „ROMANIA * SERVICIUL POSTAL *”. Cele doua stelute care despart denumirea tarii de celelate doua cuvinte sunt redate prin 8 puncte circulare periferice si unul central. Hartia folosita este de o nuanta alb-galbuie, gumata pe verso, coala fiind nedantelata de jur-imprejur. In acest fel, 4 etichete raman nedantelate pe doua laturi (in colt de coala), 12 etichete raman nedantelate pe cate o latura (2 sus, 2 jos, 4 stanga si 4 dreapta), iar restul de 8 vignete sunt dantelate pe toate laturile. Iata, in premiera, coala de 24 de vignete ale Serviciului Postal:

Coala intreaga de 24 de vignete romanesti ale Serviciului Postal, utilizate intre 1916-1944

Coala intreaga de 24 de vignete romanesti ale Serviciului Postal, utilizate intre 1916-1944

Atat exemplele prezentate anterior de cei doi cercetatori, cat si existenta unor astfel de vignete postale romanesti, dupa cel De-al II-lea Razboi Mondial, imprimate cu alte modele grafice (prezentate in prima imagine a articolului de fata), confirma uzul etichetelor de catre adminstratiile postale ale mai multor tari, pe baza unor hotarari ale UPU, pentru repararea corespondentelor deteriorate din motive diverse, dar care nu tin de interventia directa a functionarilor postali civili sau militari (cenzura) asupra plicurilor in cauza.

Ca acest lucru se intampla si acum, in mod frecvent, multe din plicuri ajungand la destinatie ca vai de ele, o stiu toti filatelistii. De unde credeti ca am decupat vigneta folosita si in prezent de  CNPR?… 🙂

Am scris acest articol pentru ca am considerat intotdeauna ca vignetele trebuie sa fie diferentiate in postale si nepostale (comerciale, culturale, industriale, de propaganda turistica, artistica sau politica etc), iar tipurile de etichete prezentate nu apar sub nici o forma in Catalogul timbrelor fiscale si al vignetelor romanesti. Poate din editia urmatoare, isi vor ocupa locul binemeritat.