In Memoriam Mircea Suman (1930-2012)

I-am descoperit blogul inca din primele luni de activitate blogosferica. L-am adaugat, firesc, in scurta mea lista de “da mai departe”. Mi-a intors gestul, fara sa ne cunoastem, fara sa avem pretentia ca o vom face vreodata. Cand devii blogger, o parte din tine ramane acolo. In aer. In blogosfera nimanui si-a tuturor. Acum o jumatate de ora am aflat de la Irina, via Alexandra, ca prietenul meu virtual asa va ramane pentru totdeauna. Un necunoscut, de care m-au unit aceleasi idealuri, aceleasi mocniri, aceleasi trairi contradictorii. Bloggerul activist Mircea Suman a murit la 81 de ani.

De cand am aflat, ma smiorcai ca si cum tata ar mai fi murit o data. Erau de acelasi leat. Ma uit cu un ochi la ultimele sale randuri asternute, iar cu celalalt incerc sa-mi dau seama de ce am reactionat asa de grav, de ce ma simt ca si cum lumea ar incepe si s-ar sfarsi odata cu disparitia unui blogger din lista? Poate din cauza ultimei postari din 27 decembrie (imediat dupa ziua sa de nastere), poate pentru ca simt ca Dumnezeu i-a dat curajul de a spune adevarul (motto-ul blogului sau) pana la capat, sau pentru ca nu am mai comentat din 23 septembrie la una din acidele sale critici aduse sistemului politicianisto-mafiot care ne guverneaza viata si moartea (ti-ar fi placut asta, Maestre!)…

Zambesc amar cand ma gandesc cum, chiar si dupa ducere, Mircea Suman continua sa urce in Zelist! Destinul blogosferic continua sa-i mangaie orgoliul venerabilului blogger octogenar, indiferent de lumea in care poposeste. El si Spiritul sau. In prima zi din 2012, “Viata vazuta de Mircea Suman” s-a oprit, insa lectiile sale de militantism civic continua.

Cand iti moare un blogger din lista, e ca si cum ti-ar fi fost smulsa o radacina.

P.S. –  Lui Mircea Suman i-au mai vegheat postarea finala si urmatorii bloggeri: Ioan Avram, Flavius Obeada, Chinezu.

© 2012, Daniel Marcu. All rights reserved.

Pe aceeaşi temă:

• Sarbatoarea blogului