O carte postala cu francatura neobisnuita

Categorii:Filatelie
Daniel

Ca orice membru al comunitatii filatelice romanesti, de o buna bucata de vreme incerc sa supravietuiesc. Dar, mai presus de acest neajuns, ma lupt sa nu ma dau batut in situatii financiare dificile, prin atentia sporita pe care o acord unor piese de istorie postala de pe site-urile de licitatii cunoscute. Este modul meu de a reactiona pentru pastrarea „focului viu” in lipsa oricaror perspective generoase ale unei vieti filatelice active. La fel ca mine, probabil ca procedeaza cei mai multi dintre colectionarii aflati in provincie, departe de posibilitatea interactiunii fata in fata, macar o data pe saptamana, cu alti filatelisti de seama pe care tarisoara inca-i are.

De cele mai multe ori, achizitionez mici loturi de circulatii postale care se vand la preturi derizorii. Ce-i drept, nici nu ai de unde sa stii ce vei descoperi in ele, pentru ca imaginile sunt ori prea putine, ori de-abia pot fi distinse. Deh, merg pe bajbaite, ca orbul in tara surzilor. Surprizele incep, insa, sa apara in momentul in care scrisorile negustorilor de peste ocean sosesc de unde-au plecat cu multe zeci de ani in urma. Cu alte cuvinte, achizitionez plicuri sau carti postale doar de dragul de a le studia si, acolo unde se impune, de a le prezenta pe blog.

Este si cazul unei carti postale cu reclama comerciala, circulata in august 1913 de la Bucuresti la Valenii de Munte, pe care v-o supun azi atentiei dintr-un singur considerent: cel al francaturii folosite.

CP comerciala circulata Bucuresti - Valenii de Munte, in august 1913 - francata cu marca decupata din intreg postal

CP comerciala circulata Bucuresti - Valenii de Munte, in august 1913 - francata cu marca decupata din intreg postal

Motivatie

Am cumparat aceasta piesa pentru ca observasem, din scanarea prezentata la o rezolutie foarte mare, o ciudatenie legata de marca postala folosita la francare. Aceasta era nedantelata si existau doua posibilitati: ori sa fi fost una din rarele marci nedantelate de 5 bani „Carol I – Tipografiate”, cunoscute in stare circulata, ori sa fi fost decupata dintr-un intreg postal cu marca fixa din aceeasi emisiune, dupa ce intregul circulase efectiv, in prealabil.

Sincer, initial, am crezut ca a fost folosita in dauna Postei. Adica, respectivul comerciant, avand un stoc de carti postale tiparite cu antetul firmei, prin care isi facea reclama in tara, nu mai cumparase o marca postala uzuala pentru francare, ci decupase dintr-o carte postala, deja circulata, marca imprimata pe dimensiunea uneia normale si o lipise pentru a-si putea expedia noua corespondenta la Valeni.

Studiu

Acum, dupa ce am avut posibilitatea s-o analizez, am ajuns la concluzia ca respectivul comerciant a folosit, intr-adevar, o marca decupata dintr-un intreg postal de tipul celui mentionat, pe care a atasat-o in locul unde ar fi trebuit, in mod normal, sa lipeasca o marca postala curenta. Grosimea timbrului nu lasa urma de indoiala asupra acestui fapt. In plus, tiparul marcii atasate prezinta caracteristicile machetei de pe intregurile postale, nicidecum al timbrului uzual de 5 bani din emisiunea „Carol I – Tipografiate” de la 1909.

Am stabilit in mod cert, insa, ca marca nu mai fusese obliterata inainte (ceea ce ar fi insemnat fara dubii sa fi circulat in dauna Postei), ci doar a constituit o „gaselnita” de moment a comerciantului bucurestean V. Tuma. Bineinteles ca normele de obliterare in vigoare in ceea ce priveste intregurile postale, prevedeau si atunci ca marca imprimata nu trebuie anulata de stampila oficiului expeditor, urma stemplului urmand a se aplica in clar oriunde pe aversul cartii postale (de obicei, in partea superioara pentru a fi vizibila). Cu alte cuvinte, expeditorul ar fi putut decupa, totusi, marca de pe un intreg postal circulat, in cazul in care timbrul nu era atins de vreo urma de stampila…

Concluzie

Sigur este ca oferta „Primei Fabrici Romane de Vopsele chimice, lacuri, Ultramarina, uleiuri, graphit si saramura de grau”, cu sediul in Calea Plevnei 230,  a ajuns cu bine la Valenii de Munte, marturie stand stampila aplicata la sosire de functionarul oficiului prahovean.

Daca a fost sau nu o circulatie in dauna Postei Romane, nu poate fi dovedit decat in conditiile in care marca este dezlipita iar pe spatele acesteia se gasesc urme de inscrisuri dintr-o circulatie anterioara. Altfel, daca pur si simplu comerciantul expeditor a decupat o marca fixa dintr-un intreg postal necirculat, francand apoi cartea postala in care avea avantajul promovarii propriei afaceri, prin reclama tiparita, circulatia nu poate fi considerata ilegala, deoarece a respectat tariful postal in vigoare la acea data.

Daca mai adaug si faptul incontestabil ca atat functionarul oficiului din Bucuresti, cat si cel din Valenii de Munte, si-au dat girul prin obliterarea marcii in cauza, concluzia este una singura: cartea postala prezentata ramane o circulatie atipica, datorita metodei folosite la francare de expeditor, dar nu poate fi considerata, a priori, o circulatie in dauna Postei.

7 comentarii

  1. Narcis
    Narcis
    26/09/2011 at 14:19

    Experienta mea in carti si intreguri postale nu imi permite decat sa apreciez piesa ca interesanta, cred ca si destul de rara si in acelasi timp foarte romaneasca in sensul ca nu ma astept la multe natii sa improvizeze in orice domeniu inclusiv in cel filatelic.
    Vreau sa fac insa referire la ideea cu mentinerea „focului viu”. Eu am incercat sa ma tin de Asociatia de la Iasi, dar nu am constatat decat un cerc foarte inchis in care deja toata lumea stie despre toata lumea ce poate oferi, fara discutii pe teme de cercetare ci doar o perpetua incercare de a-si prezenta „marfa” expusa in fiecare saptamana, ani la rand, ca fiind extravirgina. Ar mai fi si o mandrie exacerbata a apartenentei la o colectivitate de unde a purces in lume filatelia romaneasca, fara nici un fundament insa in prezent. Vad cu tristete doar un comportament epigonic care nu da decat nastere la o revolta perpetua fata de centru, concretizata de altfel si in numeroase spete judiciare cu acesta.

  2. Daniel
    Daniel
    26/09/2011 at 14:44

    @Narcis: Ce-i drept, erau si vremurile in care devenise o moda colectionarea de marci fixe decupate din intreguri postale, dar ineditul ramane inedit. Prieten drag, ne cunoastem si stii ce ti-am zis odata: ca cel mai mult regret faptul ca nu am cu cine sa discut tete-a-tete despre o descoperire sau alta. Spiritul „Focului viu” tine, in primul rand de intretinerea flacarii, mai mult decat de prima scanteie. De aceea sunt necesare cercurile de studii, nu dintr-o emfaza tipica pseudo-elitismului heirupist. Sunt filatelisti, tineri sau mai varstnici, care au notiunile teoretice bine puse la punct, iar ei sufera cel mai mult. Despre cei care asa au invatat ei „ca se face” filatelia (dupa ureche si la un colt de taraba), nu discut pentru ca nu fac obiectul lumii despre care scriu si in care cred.

  3. Cornelius Ionescu
    26/09/2011 at 20:09

    Uite, mi-aţi adus aminte că am pe undeva un clasoraş cu mărci decupate de pe diferite întreguri. Nu vă speriaţi, nu le-am căsăpit eu, le-am luat odată când am achiziţionat o cutie de pantofi. Iar o să zică cineva, ceva. Nu, nu erau pantofi înăuntru şi nu colecţionez aşa ceva. Dar erau tot felul de pliculeţe, cu mărci aşa zis sortate, diferite reture şi printre ele decupajele, pe care le-am pus într-un clasoraş. Ştie cineva pe unde sunt? Că etichetele de voiaj tot nu le-am găsit!

  4. Daniel
    Daniel
    26/09/2011 at 21:57

    @Cornelius: Haida-de, ce-o sa zici si tu acum, cand te-ai dat de gol ca esti colectionar de pantofi ca madama udrea? Sau de cutii, ma rog, tot aia… 🙂

  5. Max Peter
    27/09/2011 at 12:26

    Dacă hârtia este mai groasă, atunci provine dintr-un întreg (carte poştală sau mandat intern – este de verificat şi natura, structura şi compoziţia hârtiei, la o lupă destul de bună, eventual la o scanare cu o rezoluţie mare, 1200 dpi). Dacă hârtia este subţite şi albă, s-ar putea să fie doar o marcă tunsă. Nu pot să-mi dau seama numai din imaginea postată.
    Dar chiar dacă provine dintr-un întreg (deci e o piesă bună), nu ştiu pe nimeni care ar putea fi interesat. În afara colecţiei realizate de Flavius Martin, nu mai ştiu altă colecţie specializată de „Tipografiate”. Ar mai fi vreo doi, dar sunt pârâţi, nu specialişti.

    @Narcis: cam acesta este motivul pentru care m-am hotărât să scriu pe blog; am sperat în mai multă comunicare, dar în multe oraşe din ţară există câte unul (hai, doi) „dinozauri”, care au pretenţia că ei sunt cei care au descoperit şi apa caldă, şi mersul pe jos! În afara unor ştampile ocazionale, altceva nu mai fac, dar nici nu lasă pe alţii să facă! Vai, câte ar mai fi de spus!…

    Daniel, sper că nu te superi pentru această… completare.

  6. Daniel
    Daniel
    27/09/2011 at 13:10

    @Max: E din intreg carte postala pe carton alb. Ma bucur ca si-a gasit deja locul intr-o colectie a unui cartofil din Valenii de Munte, care mi-o solicitase inainte de a scrie materialul. Completarile dinspre filatelisti catre filatelisti nu-s cu suparare niciodata, Max. Asa se leaga noi cunostinte, asa ar trebui sa interactioneze colectionarii intre ei. Fara schimbul de idei si completari documentate, filatelia nu este decat o unealta stearpa in mana cui are bani, dar nu are cunostinte de specialitate.

  7. Max Peter
    27/09/2011 at 17:22

    Mulţumesc!

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url