O scurta istorie ilustrata a plicurilor filatelice cu premii

Daniel

In ultimele doua saptamani, mi-am ales o tema neobisnuita de studiu: plicurile filatelice cu premii. Intotdeauna m-a provocat “nascocirea” acestor tipuri de produse, care au reusit sa fericeasca multe generatii de copilandri colectionari de timbre. Rostul lor era acela de a umple vistieria statului proletar, prin, pe atunci, iscusitii promotori din cadrul Postei Romane, dar si de a atrage in „tentaculele” nobilei pasiuni tineretul de orice varsta. Nu conta ca aproape niciunul dintre noi, clientii plicurilor, habar n-avea de filatelie, cote, cataloage sau expozitii filatelice. Important era sa iasa la numar si sa dea cu plus, cat mai mult plus in dreptul raportarilor catre Centru. Erau vremurile cand filatelia fusese pervertita politic dintr-o pasiune elitista intr-una a maselor.

Reclame de promovare a filateliei din anul 1970

Reclame de promovare a filateliei din anul 1970

Marii nebuni ai micilor orase

Parca ma vad, pe la 12-14 ani, asteptandu-l ca pe ghimpi pe tata in “ziua de salar”. Cel mai mult imi placea cand pica vinerea, pentru ca imi stiam traseul dinainte stabilit: Posta – Casa de Cultura – banca din fata scarii – camera mea. Din toti banii primiti in copilarie, cel mai mult mi-au placut monedele de 3 lei. Era fix pretul unui plic filatelic cu premii. Cu banutul strans in pumnul drept, porneam intr-o goneta spre sediul impozant al Oficiului Postal, avand grija ca de ochii din cap sa nu-l pierd. Cu el imi cumparam plicul de care ma rugam sa fie norocos ca sa castig “o toacla” (bicicleta). Sau, macar, un alt plic, ca sa nu fiu nevoit sa fac rost de alti bani si s-o iau de la capat, pe principiul binecunoscut al lozului in plic: mai dai un ban, mai tragi o data!

La Casa de Cultura mergeam sa vad ce timbre mai au de vanzare “colectionarii de la Cerc”, din pura curiozitate, fara sa ma angajez in vreun fel in cumpararea lor. Copil fiind, eram fidel visului romanesc de a castiga, odata si-odata, la plicurile filatelice. Pe banca din fata blocului se petreceau cele mai tari schimburi de timbre din lume! Fiecare baietan isi scotea clasorul, sau cartea, in care-si pastra cu sfintenie peticele de hartie si incepea targuiala viitorilor intreprinzatori de peste 20 de ani. De atunci cred ca nu mai suport negocierile prelungite, care atenueaza din farmecul unor schimburi oneste, directe, fara tanguieli si minciuni rostite cu seninatate, ca adevaruri supreme. Spre seara, odata incheiat schimbul pe saptamana respectiva, ma retrageam in camera mea, cu noile achizitii aranjate in clasorul jerpelit. Era vitrina mea cu trofee.

Inceputurile unui microb national

In prima luna a deceniului al 7-lea, din secolul lasat in urma, colectionarea timbrelor se transformase intr-o moda trendy printre pustanii galagiosi. „Miuta”, „baza” sau „9 pietre” erau lasata deoparte, in favoarea schimbului filatelic. Ce declansase nebunia? Aparitia la oficiile postale din toata tara a unor plicuri nemaivazute, doldora de timbre, care de care mai ochioase si mai colorate. Iata cum era descrisa scena in primul advertorial dedicat plicurilor filatelice cu premii, in Nr. 1/1960 al revistei Filatelia”:

O animatie neobisnuita caracterizeaza, de cateva saptamani, magazinele si ghiseele filatelice. Filatelisti de toate categoriile stau, nerabdatori, la rand, ca sa cumpere unul sau mai multe <plicuri filatelice cu premii>„.

Mie mi-a placut teribil faza cu „stau nerabdatori la rand”, parca si vizualizezi noua moda aparuta pe harta tarisoarei, impanzita pana atunci de cozile la produsele alimentare pe baza de cartele, la petrosin si neofalina, dar si de cele la intrarea in fabrici si uzine… In acelasi numar, pe ultima pagina, era prezentata si intaia reclama a plicurilor, cu un continut textual, fara imagini.

Prima reclama consemnata la plicurile filatelice cu premii - Revista Filatelia Nr.1 din 1960

Prima reclama consemnata la plicurile filatelice cu premii - Revista Filatelia Nr.1 din 1960

Primul plic pus in vanzare

Fara a avea o idee despre cum arata, am aflat ca primul tip de plic filatelic punea „la bataie” nu mai putin de 4.666 de premii, continea 50 de marci postale romanesti diferite si costa 3.50 Lei. Un amanunt interesant este mentiunea producatorului, cum ca „Valoarea filatelica a fiecarui plic depaseste pretul de vanzare„. Vom vedea mai incolo cum ajunsese sa-si permita acest lux Intreprinderea Comerciala de Stat „Filatelia”.

Primul castigator mediatizat

In numarul urmator al revistei, nu intarzia sa fie prezentat si primul mare castigator al loteriei plicurilor filatelice cu premii: Ilie Chirea, un elev din clasa a VI-a de la Scoala Medie Nr. 32 din Bucuresti devenise „idolul” unei intregi generatii, din momentul in care fusese fotografiat si „dat la ziar” cu bicicleta castigata, inconjurat de un grup de colegi. Cine mai era ca el? Iubit de mandrele pioniere, invidiat de fruntasii la invatatura…

Primul castigator al unei biciclete la plicurile filatelice cu premii - in Filatelia Nr.2 din 1960

Primul castigator al unei biciclete la plicurile filatelice cu premii - in Filatelia Nr.2 din 1960

Reclama, sufletul comertului! 

Acum sa nu credeti ca publicitatea din 1960 era altfel decat cea de acum, adica mincinoasa. Nicidecum. In 4 luni de la punerea in vanzare a plicurilor, autorii reclamei de mai sus declamau sus si tare ca fusesera distribuite deja „peste 6.000 de premii in toata tara„. In conditiile in care, cu numai doua luni in urma, era specificat ca premiile puse in joc „vor fi distribuite unui numar de 4.666 dintre cumparatori„…

Nici nu se obisnuisera bine tinerii cu ideea pliculetelor in care erau indesate timbre, chipurile pentru a promova filatelia, ca strategii economiei proletare au marit miza afacerii, ridicand la 9.999 numarul de premii ce urmau a fi acordate. Intr-un singur semestru realizasera cam ce profit puteau realiza de pe urma acestui comert pseudo-filatelic, in care erau speculate la maxim naivitatea, credulitatea si dorinta de castig a potentialilor clienti, cu varste cuprinse intre 10-16 ani.

Actiunea de momire a copiilor, prin folosirea cuvantului magic „Premii”, era practic copia la indigo a sistemului Loteriei de Stat, care nascocise celebrele lozuri in plic, pe care toata lumea le rupea cu inversunare in speranta castigarii unei masini. Ca si in cazul ICS Filatelia, si in cadrul acestei institutii mecanismul de promovare era de fapt falsa reclama, care avea grija sa reapara in atentia opiniei publice, la intervale regulate, cu numele si poza unui „fericit castigator”. Spectacolul trebuia sa continue.

Reclama "Cumparati noile plicuri filatelice cu 9999 premii" din 1960

Reclama "Cumparati noile plicuri filatelice cu 9999 premii" din 1960

Al doilea plic, in doua variante

In vara anului 1960, erau puse in vanzare doua noi tipuri de plicuri filatelice cu 9.999 de premii: unul care continea 50 de marci postale romanesti si altul cu 25 de timbre straine. In ambele cazuri, era specificat ca toate timbrele erau diferite, iar pretul era identic: 4 Lei.

Odata cu aplicarea acestei strategii, in cadrul comertului filatelic de stat se producea diversificarea produselor oferite publicului larg si, totodata, diferentierea lor, in functie de tipologia colectionarului roman. Era binecunoscut faptul ca existau, in general, doua tipuri de cumparatori: cei care adunau in colectii cronologice timbrele romanesti si tematicienii, care cautau timbre straine cu acelasi subiect (flora, fauna, sport, cosmos, pictura etc.).

Plicuri filatelice cu 9999 premii din 1960 - cu 50 timbre romanesti (sus) si 25 timbre straine (randul de jos)

Plicuri filatelice cu 9999 premii din 1960 - cu 50 timbre romanesti (sus) si 25 timbre straine (randul de jos)

Al treilea tip de plic

In luna decembrie a anului 1960, se producea o noua schimbare a aspectului plicurilor filatelice. Formula „cu 9.999 de premii” era inlocuita de siguranta afirmatiei tiparite pe fiecare suport: „10.000 PREMII„. Garantat, cu alte cuvinte. Asta, daca mai era cineva care se indoia de adevarul suprem mentionat pe fiecare plic si-n fiecare reclama de pana atunci.

Putem deduce faptul ca treburile mergeau „ca pe roate” la ICS Filatelia, iar cei care trageau linie, la sfarsitul primului an de existenta a plicurilor filatelice cu premii in Romania, erau multumiti de rezultate. Copiii se familiarizasera cu plicurile si cumparau in draci, doar-doar vor castiga o bicicleta, un acordeon sau o minge de fotbal, tinerii de varsta a doua incercau sa se considere norocosi in cazul obtinerii unui aparat foto sau al unei motorete, iar cei mai in varsta sperau sa puna mana daca nu pe-un TV, atunci macar pe un aparat de radio cu tranzistori. Targetarea se facea precis, prin delimitarea potentialelor castiguri oferite, in functie de varsta clientilor.

Plicul filatelic cu 50 timbre romanesti si 10.000 premii - din Decembrie 1960 / pret 4 Lei

Plicul filatelic cu 50 timbre romanesti si 10.000 premii - din Decembrie 1960 / pret 4 Lei

Al doilea castigator mediatizat

Nu mai departe de luna ianuarie a anului 1961, aparea si cel de-al doilea castigator al unui mare premiu. Se numea Mircea Faur, elev la Scoala Medie Nr. 2 din Arad, si era prezentat tarii intregi in momentul ridicarii premiului obtinut: o motoreta „Carpati”! Nu este lipsita de interes o observatie cu privire la metoda de promovare a plicurilor in provincie, prin afisarea unui castigator din vestul tarii, de aceasta data, spre deosebire de primul consemnat, care era din capitala. Cu alte cuvinte, oricine poate trage lozul castigator, indiferent de coltisorul pierdut de lume in care afla. Totul e sa cumperi.

Castigatorul unei motorete la plicurile filatelice cu premii - in Filatelia Nr.2 din 1961

Castigatorul unei motorete la plicurile filatelice cu premii - in Filatelia Nr.2 din 1961

O noua strategie

Continua schimbare a produselor oferite filatelistilor in primii 2 ani de comercializare a plicurilor cu premii, se datoreaza, in primul rand, intereselor ICS Filatelia de rentabilizare maxima a „productiei”, cu minime cheltuieli (pentru achizitii, tiparire, distributie si fond de premiere). Chiar daca reclama prezenta, impersonal de aceasta data, feluritele premii oferite intr-un cadru generic, se considera ca simpla vizualizare a acestora reprezenta imboldul de care fiecare pasionat avea nevoie ca sa aloce o suma lunara pentru cumpararea catorva plicuri.

Noul plan de crestere a vanzarilor prevedea, la finalul anului 1961, aparitia pe piata a unui tip de plic mixt, cu timbre romanesti si straine deparaiate, si a altuia doar cu marci romanesti „mare parte in serii complete„. In plus, fondul de premiere era substantial marit, prin adaugarea unor premii importante, cum ar fi excursiile in strainatate, ceasurile de mana sau colectiile de timbre. In schimb, pretul ramanea neschimbat: 4 Lei, indiferent de tipul de plic achizitionat.

Reclama noilor plicuri filatelice cu  premii din Decembrie 1961

Reclama noilor plicuri filatelice cu premii din Decembrie 1961

Un deceniu de realizari marete

In Romania Populara nu exista deschidere informationala, iar timbrele reprezentau unul din putinele mijloace de imbogatire a cunostintelor de cultura generala, de relationare personala (prin corespondente filatelice) si de comunicare la nivel de grup (prin participari la expozitii filatelice, cercuri de studii, schimburi de experienta).

In urmatoarea perioada, promovarea plicurilor filatelice cu premii a incetat pentru aproape 3 ani, nemaifiind intalnita in revista filatelica decat in numerele 3,4,5 si 6 din 1964, unde erau mentionate intr-o reclama de tip general, laolalta cu alte produse comercializate prin oficiile PTTR. Targetul propus fusese atins inca din primul an si acum afacerea mergea din inertie.

Urmatoarea etapa prin care erau readuse in constiinta publica o intalnim abia in 1969, respectiv in 1970, atunci cand se inregistreaza, in fapt, ultima aparitie publicitara de sine statatoare a plicurilor filatelice cu premii. Daca in penultima aparitie tiparita reclama cuprindea si o insiruire de nume ale principalilor castigatori, fara a se preciza perioada atribuirii obiectelor, in cea din urma regasim o cimilitura celebra in epoca: „La munte, la mare, filatelia – o deconectare”.

Reclame din 1964 in care sunt mentionate si plicurile filatelice cu premii

Reclame din 1964 in care sunt mentionate si plicurile filatelice cu premii

Advertorial de o pagina cu numele castigatorilor la plicurile filatelice cu premii - Filatelia Nr.2 din 1969

Advertorial de o pagina cu numele castigatorilor la plicurile filatelice cu premii - Filatelia Nr.2 din 1969

Ultima reclama dedicata plicurilor filatelice cu premii - Revista Filatelia Nr.7 din 1970

Ultima reclama dedicata plicurilor filatelice cu premii - Revista Filatelia Nr.7 din 1970

Circuitul timbrelor in natura

Dupa 30 de ani, incerc sa descalcesc mecanismul unei afaceri careia nu i-am dat importanta pana acum: vanzarile de timbre catre emitentul marcilor postale romanesti. Sunt destule legende despre negustorii filatelici care s-au procopsit cu cate o Dacia 1300 de pe urma acestui tip de negot, dar niciodata nu am incercat sa vad ce se ascunde in spatele lui. Cine nu-si aduce aminte de celebrele „caramele” – pachetelele de cate 100 de timbre invelite in staniol, pe care negustorii socialismului biruitor le-au strans incontinuu vreme de cateva zeci de ani?

Eu n-am apucat decat sa vad in ultimii 4 ani cateva rafturi pline de cutii umplute cu asemenea pachetele, altadata esentiale in dezvoltarea unui comert filatelic. Ca sa inteleg modalitatea de tranzactionare a acestora, am fost nevoit sa ma intorc in timp, pana in vara anului 1956. Atunci aparea primul anunt al ICS Filatelia cu privire la achizitionarea „fragmentelor de plicuri cu timbre uzate romanesti si straine„, precum si a „timbrelor prelucrate (spalate, sortate si ambalate)„.

Preturile nominale practicate la achizitie erau urmatoarele: 30 lei/kg. pentru intreprinderi in cazul francaturilor pe fragmente de plicuri (cu maxim 1 cm margine de jur imprejur) si 1 Leu pentru 120 de bucati de fragmente in cazul persoanelor particulare. In dreptul timbrelor spalate, indiferent de provenienta lor, pretul oferit era acelasi: 1 Leu pentru 100 bucati.

In anii ’60, asistam la o injumatatire a pretului per kilogram, pentru marcile pe fragmente de circulatii, adica 15 Lei, ajungand ca in anul 2010 Romfilatelia sa plateasca 13.80 Lei/kg., conform grilei publicate in ultima Lista de Preturi. Trist este ca, desi anuntul este public, de primit nu mai primeste nimeni nici o bucata de hartie. Blocajul provocat de crizele economico-financiare succesive se manifesta si in filatelie, cu repercursiuni grave si asupra fostilor dealeri en-gros de asemenea maculatura.

Motivul principal al disparitiei acestui tip de afacere il constituie aparitia Internetului si propagarea in spatiul virtual a site-urilor de licitatii filatelice in sistem deschis (eBay, Delcampe, okazii). Acum, produsele filatelice de orice tip se vand si se cumpara, in proportie de 90%, de pe Internet. Samsarii de odinioara, care faceau legatura intre colectionarul de rand si ICS Filatelia, au disparut, ca si cum nici n-ar fi existat.

Circuitul timbrelor in natura, asa cum l-am denumit, era foarte simplu. Emitentul marcilor postale romanesti si, totodata, organismul care stabilea pretul de lista al emisiunilor filatelice, realizase la mijlocul anilor ’50 ca poate deveni extrem de profitabil prin achizitionarea de la populatie a marcilor uzate, in formele exemplificate mai sus. Dupa care, la 4 ani distanta, a urmat aparitia plicurilor filatelice cu premii, in care se regaseau cele mai multe din aceste achizitii. Ideea nu putea fi decat castigatoare.

Modul de calcul era urmatorul: daca la 100 buc. cumparate Statul platea 1 Leu (din care se scadea comisionul si TVA), iar pentru un plic cu marci romanesti, in care se foloseau 50 de timbre, pretul de vanzare era de 4 Lei, reiese un adaos brut de 700%. Altfel spus: pentru 5.000 de timbre diferite achizitionate de la diversi particulari, necesare „umplerii” unui numar de 100 de plicuri filatelice, investitia era de 50 Lei, iar suma totala incasata din vanzare era 400 Lei. Asadar, un profit de 350 Lei, in conditiile unui salariu mediu lunar de aproape 600 de Lei.

Bon valoric castigator de 5 Lei - in plicurile filatelice cu premii din anii '80

Bon valoric castigator de 5 Lei - in plicurile filatelice cu premii din anii '80

Bon valoric castigator de 10 Lei - in plicurile filatelice cu premii din anii '90

Bon valoric castigator de 10 Lei - in plicurile filatelice cu premii din anii '90

Marirea si decaderea unei traditii

In anii ’70-’80 si pana la sfarsitul lui ’90, afacerea plicurilor filatelice cu premii s-a perpetuat cu succes, in folosul celor care aveau parghiile necesare unui comert filatelic de anvergura. De fapt, daca e s-o spun pe-aia dreapta, comunistii de la ICS „Filatelia” au fost primii mari capitalisti ai tarii. Impreuna cu ei, au crescut si marii negustori ai vremii, cei care astazi s-au reorientat spre cantitati insemnate din „marfa proaspata” si vanzarea pe Internet, odata cu disparitia cererii de pachetele cu timbre uzate.

In conditiile unei economii de piata fragile si oscilante, colectionarii romani au fost nevoiti sa-si racordeze clasica pasiune la inceputul agitat al unui mileniu supertehnologizat. Plicurile filatelice cu premii raman o amintire din sertarul cu aplauze pe care unul ca mine il mai deschide, cand si cand, ca sa auda freamatul unor epoci apuse. In rest, copilaria mea si-a atator alti mici filatelisti de ocazie ramane la fel de frumoasa ca si pana acum. Fara interese meschine. Parca-i si vad pe toti cum tremura de emotie de fiecare data cand sunt gata sa rupa capsele unui nou plic filatelic. Din coltul bancii, unul indrazneste sa sparga tacerea: „Ai castigat, ma, ceva?”…


P.S.: Cei care vor sa vizioneze si modelele de plicuri din perioada 1970-2000, pot accesa o postare din luna martie a anului trecut: „Copilarii, plicuri cu timbre si clasoare chinezesti„.


10 comentarii

  1. Cornelius Ionescu
    16/09/2011 at 21:35

    Marele succes pe care l-au avut plicurile filatelice a dus si la aparitia mărcilor ştampilate „de complezenţă”, de fapt nişte falsuri oficiale, ştampilate prin tipărire, unele redesenate sau pe hârtie de alt tip. Aceste „reimpresiuni” erau chiar mai ieftine decât achiziţia caramelelor, deci afacerea era şi mai profitabilă. Dar altfel cum aş fi avut eu clasorul cu „reimpresiuni”? Sau varietăţile de desen, filigrane, ce se întâlnesc doar pe „ştampilatele de complezenţă”?

  2. Daniel
    Daniel
    16/09/2011 at 22:04

    @Cornelius: Ca de obicei, iti multumesc pentru completarile sugestive in infatisarea unui tablou realist. Daca erai „pe baricade”, stii toate dedesubturile. Noi, astia cu plicurile-n mana, ne multumeam sa mai tragem o data, ca poate „ne iese”… 🙂

  3. Andrei
    Andrei
    20/09/2011 at 22:51

    Salut Daniel !
    De Moş Nicolae 1974 părinţii mei mi-au pus în ghetuţe PLICURI FILATELICE ! Puteţi să mă înţelegeţi ? Timbre de la Moş Nicolae , în care desigur CREDEAM !
    În clasele primare , în gimnaziu , în liceu , în facultate , cumpăram plicuri filatelice cu gândul la Moş Nicolae !
    Mai mult nu spun ! Este TAINA MEA !
    Numai bine tuturor !
    Andrei , Vatra Dornei

  4. Narcis
    Narcis
    25/09/2011 at 10:55

    Adevarul este ca erau un deliciu pentru sufletelul pustilor. Primele arme din arsenalul unui filatelist le-am luat cu bonuri castigatoare, un odontometru si bineinteles lupa. Nu stiam bine ce era cu numaratul dantelurii dar sarguincios m-am apucat si am masurat toate timbrele dintr-un clasor si am pus eticheta alaturi. Nu stiam de ce fac asta dar eram tare mandru de realizare.

  5. Daniel
    Daniel
    25/09/2011 at 11:45

    @Narcis: Norocosule si baftosule! Auzi la el: bonuri castigatoare, odontometru si lupa… Eu n-am stiut de ele decat din ce-mi aratau ceilalti baieti, cand mai prindeau cate ceva castigator. Dar, sa stii, ca timbrele mi le aranjam constiincios in cartile cu Pardaillan (pe tari, nu pe tematici! – exact ca acum). Pana la primul clasor primit cadou mai era cale lungaaaa. 🙂

  6. Narcis
    Narcis
    26/09/2011 at 14:07

    Odontometrul il am si acum. Este de la Abria si este din carton lucios care s-a pastrat neasteptat de alb in ciuda trecerii vremii. Lupa nu o mai am deoarece am folosit-o in scopuri diverse inclusiv in experimente empirice gen focalizarea luminii pentru combustia hartiei. Clasoare aveam doua aduse de taica-miu din DDR unde ajunsese pt remedierea a nu stiu ce chestii exportate de la Metalurgica Bacau. Si din astea mai am unul si acum, zac niste serii si colite cumparate de la Magazinul filatelic din Bacau. Mi se parea ca deja fac filatelie la nivel inalt. Cand am ajuns in Iasi am constata ca in urbea Ateliei care a imprimat primul timbru autohton magazinul filatelic era mai mult un ghiseu care ulterior s-a transformat chiar in ghiseu la un oficiu postal si ulterior s-a stins cu totul.

  7. Andreea
    13/03/2012 at 16:03

    Buna! Eu sunt la inceput de drum 🙂 Primele mele timbre le-am dezlipit cu grija de pe plicuri. Prima mea serie de timbre am gasit-o intr-un plic filatelic din ziua de azi.
    Mama imi povestea cu drag de pasiunea ei din copilarie. Sincera sa fiu sunt putin cam trista ca nu am prins acele vremuri.

  8. Daniel
    13/03/2012 at 16:13

    @Andreea: Tu esti putin trista ca nu ai prins vremurile, eu sunt putin trist c-au trecut prea repede… Viata isi urmeaza cursul efemer, dar obiectele de colectie (timbrele, in cazul tau) raman nemuritoare. De asta sa fii convinsa! 🙂 Din toata inima, succes si perseverenta in alcatuirea propriei colectii!

  9. amza
    amza
    28/09/2012 at 10:33

    Ai dreptata in ceea ce scrii, ideea de a lua plicuri cu premii e o copilarie acum, dar pentru copii da excelent. In locul Romfilatelia asta as face.

  10. Dorin
    Dorin
    29/05/2014 at 15:08

    O minunăţie pentru mintea si sufletul nostru inocent au fost timbrele filatelice! Eu care până la 15 ani nu am avut decât difuzor de radioficare în casă am făcut înconjurul Lumii darorită mărcilor filatelice! Şi astăzi cunosc toate statele cu toate capitalele şi Mapamondul în mare parte din micuţele „ferestre către lume”! A fost un câştig ENORM pentru mintea mea!Abia aşteptam să văd noutăţile din Plicurile Filatelice de 2,3,4 lei (doar de căteva ori mi-am permis Plic de 8 lei)! O tempora…

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url