Intre timbre si colectionari e cale de-o Posta Romana

Categorii:Arcu' lu' Marcu
Daniel

Tocmai cand ma gandeam ca toate controalele din acest an ale Corpului de Control al Ministerului Comunicatiilor si Societatii Informationale (MCSI) de pe capul Postei Romane au reusit, in sfarsit, sa aduca Romfilatelia cu picioarele pe pamant, observ ca treburile „au revenit la normal”. Dupa ce, vreme de doua-trei emisiuni, colectionarii au simtit, in buzunarul propriu, diferenta dintre o emisiune de 6 marci (care depaseste 15 lei) si una de un timbru, maxim doua (cu un total cuprins intre 1 leu si 4 lei), iata ca „bandilleros” revin in forta: ultimele 3 emisiuni romanesti au nominalul de 17.90 lei (x 2, daca luam in calcul si blocul), 25.20 lei si 25.50 lei. Un total de 68.60 lei, platit de un colectionar care a achizitionat 3 serii si doua colite, sau de 86.50 lei, in cazul achizitionarii a 3 serii, doua colite si un bloc de 4 timbre.

Tineti cont ca perioada la care m-am raportat in analiza este de numai o luna (25 iulie-26 august) si nu am luat in calcul celelalte produse filatelice emise (plicuri prima zi, maxime, cartoane) si nici minicolile. Lasand la o parte faptul ca Uniunea Postala Universala (UPU), din care Posta Romana face parte, recomanda tuturor membrilor ca o emisiune de marci postale sa nu depaseasca una-doua valori, iar totalul emisiunilor sa fie de 12 pe an (una pe luna), ceea ce ma irita este nonsalanta unei „afaceri” pe care Posta o dezvolta pe spatele colectionarilor de zeci de ani.

Am purtat in ultima saptamana un dialog pe mail cu un colectionar din Romania. Mi-a scris pentru prima data, fara sa ne fi cunoscut inainte, doar din dorinta de „a se descarca” de toate magariile indurate din partea slujbasilor Postei Romane. Ca el si ca mine, sunt convins ca mai exista atatia care nu mai au puterea sa reactioneze sau li s-a facut lehamite sa mai creada in redresarea unui sistem corupt pana-n maduva Postei. Cu aceasta convingere am hotarat sa redau o parte din aceste mesaje si sa repun pe tapetul blogului, ori de cate ori va fi nevoie, pentru a reda fidel imaginea timpului nostru si felul in care reprezentantii eternei pusculite de partid reusesc sa-si sape singuri groapa, taind orice punte de legatura cu oamenii carora li se adreseaza in proportie de peste 80%: filatelistii colectionari.

"Posta Romana" - Caricatura de Ion Barbu / sursa: http://ioanastoian.wordpress.com/

"Posta Romana" - Caricatura de Ion Barbu / sursa: http://ioanastoian.wordpress.com/

Colectionarul se numeste D.C. Gheorghe si mi-a permis sa redau pasajele pe care le voi considera utile acestui articol. Deoarece am gasit in cele exprimate multe din problemele de care ma izbesc si eu in „colaborarea” cu Posta Romana, am ales sa fac auzit glasul sau, ca pe cel al unui purtator de cuvant al intregii comunitati filatelice romanesti. Mentionez ca nu am intervenit asupra textului original, ci doar am comprimat, pe alocuri, anumite parti din corespondenta primita. Sa incepem:

1. Despre un serviciu filatelic inexistent

De multe ori cumpar si timbre (deparaiate sau in serie completa) de pina-n reforma Leului Greu, si chiar si din cele pre ’89, pentru a le lipi pe carti postale sau scrisori. Eu nu sint membru Postcrossing sau cum se numeste miscarea cu pricina, pur si simplu scriu des. Trimiteri atit interne, cit si externe. Timbrele incerc sa le potrivesc cumva cu locul din care trimit, cu pasiunile destinatarului, sau cu ceva pomenit in text. Cei de la posta probabil ma cred cretin, pentru ca mi s-a intimplat de multe ori sa mi se explice ca timbrele mele nu mai sint valabile si nu mai au putere de francare. Apoi le atrag atentia asupra acelor timbre, ,,contemporane si valabile”, pe post de carausi”.

Va mai dau un exemplu: stiti seria din 2007, cu Sighisoara Patrimoniu UNESCO? Stiu ca mi-am luat o serie, fara colita, si, daca nu gresesc, erau trei valori: 1 leu, 1.60 si 8.10 lei, parca. Pentru ca-mi amintesc ca am trimis din Sighisoara o scrisoare Intern-Neprioritar, ceea ce costa 1 leu (pina-n 20g), apoi o carte postala Extern-Neprioritar, ceea ce costa 1.60 lei. Cumpar o carte postala, cit mai putin kitschoasa posibil, lipesc timbrul pe fata (am improvizat o maxima), ma duc la posta sa intreb daca au si stampile speciale pe linga cele de zi. La posta, angajata s-a uitat la mine ca la un timpit, explicindu-mi ca timbrele nu se lipesc acolo, ca au un loc special rezervat, si da sa-mi dezlipeasca timbrul. Incerc sa-i explic ca e un obiect oarecum filatelic, ca exista o ramura numita maximafilie. Mi-a taiat-o foarte scurt ca posta nu accepta asa ceva si nu o intereseaza ramura filatelica”.

„Pina la urma s-a ajuns la dirigintele de posta. Am crezut ca vine cineva mai luminat. S-a intimplat doar sa fie mai tolerant, atita tot. I-am explicat ce si cum, pina la urma compromisul pe care mi l-a sugerat ea era ca trebuia sa franchez corespunzator si pe spate, pentru ca posta le calculeaza doar pe cele de pe spate. Cu ceva eforturi se pare ca am reusit sa o conving ca acel timbru, chiar daca e pe fata, este dovada platii. Nu auzise de maximafilie. Ii arat: Sighisoara e pe cartea postala, Sighisoara e pe timbru, tot ce lipseste e Sighisoara pe stampila. Atunci se pare ca a patruns in estetica dezideratului meu. Din pacate, zice ea, posta nu are si stampile speciale. Merge si aia de zi, zic eu. A pus stampila de zi si a luat-o s-o puna undeva, sa se usuce”.

„Chiar eram curios daca o pune in sac sau nu, pentru ca eu am trimis-o simplu, neinregistrat. Pina la urma destinatarul, dupa vreo luna si ceva, e drept ca ne si despart citeva mii de kilometri, imi zice ca a ajuns cartea postala, numai ca nu are timbru”

2. Despre timbrele cu valori nominale prohibitive

Cumpar frecvent timbre si, spre disperarea vinzatorilor, nu sint tematician (cumpar doar dupa ,,criteriile” mele estetice) le folosesc, in 90% din cazuri, pentru francarea corespondentelor postale. Sint plictisit de invariabila „Ceramica” de la posta, daca ceri altceva, te trimit la magazinul filatelic. La magazinul filatelic, insa, masurat cu privirea inca din prag, nu poti sa cumperi decit seria intreaga. ,,Va aflati intr-un magazin pentru colectionari, gasiti la orice posta timbre pentru corespondenta”.

In fond, eu n-as ezita sa cumpar si o serie intreaga, daca n-ar fi preturile descurajante. Sa luam de exemplu seria Zodiac I: 0.30, 0.50, 0.60, 0.80, 1.40 si…14.50!  Dupa mine, ultima valoare e ca nuca in perete. Daca desenam un grafic in panta crescatoare, anticipam un 2 lei sau 2.50, hai 3, dar nu 14.50 lei. Am pus problema si vinzatoarea din magazin a luat-o personal: ,,Noi nu incercam sa ne imbogatim. Nu noi hotarim, UPU ne cere si timbre cu valori de 14.50”.

Acest ,,noi” ma intriga foarte mult. ,,Scrisoarea pentru America cu confirmare de primire costa 14.50”. O fi asa cum spune doamna, nu contest, desi 14.50 poti face si din 5 timbre de 3 lei sa zicem. Si arata si mai aspectuos un plic cu citeva timbre (mai ales diferite), in loc de unul singur. Cine, cum si in baza a ce fixeaza valorile de pe timbre? Pina la urma motivul primar al existentei timbrelor este cel de a circula sau cel de-a sta in clasoare?„.

3. Despre timbrele pentru colectionari si marcile pentru corespondenta postala

Nu demult am trimis doua recomandate in strainatate, una de 13.30 lei si alta de 8.70. Eu nu eram sigur daca Recomandatele se francheaza sau nu, ca de exemplu cele cu Confirmare de Primire sigur nu, si atunci n-am venit cu timbrele mele de-acasa. Bun. Aflu ca in cazul dat e nevoie de timbre si, cum nu le-aveam pe-ale mele, imi da angajata un morman de oale. De ce zic morman? Pentru ca timbrele erau de 0.30 lei. Am lipit cit am lipit, ma gindeam sa pun si pe verso, pentru ca nu mai aveam loc iar plicul avea si un desen destul de interesant pe el. Lucru care a declansat un fel de apostrofare din partea angajatei, cum ca as fi absentat la orele din clasa a doua dedicate scrisorii: unde se scrie adresa destinatarului, unde se scrie adresa expeditorului, locul unde se lipesc timbrele.

In ciuda calcarii pe batatura, ii spun ca nu e vina mea ca mi-a dat un miliard de timbre. Altele n-am, zise ea. Ei, unde-s acuma timbrele alea cu valori mari? UPU, tirana, chipurile te forteaza sa emiti timbre cu valori mari, dar de ce nu sint si folosite atunci cind chiar pot fi folosite? Cineva poate sa spuna ca „Ceramica” e o serie de uzuale, de aceea e folosita masiv de posta, pe cind o „Sighisoara” sau un „Sibiu”… astea-s pentru colectionari. Nu zau! De aici si nelamurirea mea: rostul timbrelor e de a circula sau de a sta intr-un clasor? (ok, sa stea intr-un clasor, chiar ar fi minunat, dar dupa ce-au si circulat.)„.

4. Despre inlesnirea corespondentei postale

Stiu ca pot trimite o carte postala si cu 8 lei, dar de ce sa nu trimit 5 carti postale? 5 carti postale in lume! E ca si cum as trimite un fel de „mesaje publicitare”, dar pe banii mei, nu pe banii statului. Atunci de ce sa nu le faci accesibile, in acest fel marindu-se, probabil, si volumul de trimiteri, preferabil externe? Spun probabil pentru ca, totusi, lumea scrie din ce in ce mai putin si poate nu toti sint preocupati si de estetica francaturii.

Eu, repet, in loc sa trimit in lume (livresc, dar contextul o cere) 5 carti postale cu timbre care au pe ele chiar Sighisoara, nu am avut de ales si a trebuit sa trimit doar una, pe restul atasand clasicele oale. N-am nimic cu oalele, vreau si altceva pe linga ele, atita tot. Macar daca te-ar fi lasat, la magazinul filatelic, sa cumperi doar colile de 1 si 1.60 lei. Dar nu, nu se poate.

5. Despre „cultura” filatelica a functionarilor postali

Pe linga toate astea, am senzatia ca angajatul simplu de la ghiseu nu are aproape deloc o cultura generala filatelica. Si chiar o fi asa, dupa cum suna amenintarile lor, ca tot ce e pe verso nu se ia in calcul?

Doamna din magazin, care se recomanda ca e a doua la vinzari pe tara, ca sa-mi bata obrazul ca fac zarva pentru citiva lei, imi da drept exemplu un domn care tocmai plecase si care cumparase de ,,20 de milioane”: citeva emisiuni cu toate formele disponibile (coli, cartoane, maxime, fdc-uri), plus citeva gravate.

Stiu ca filatelia este un domeniu oarecum exclusivist. Nici nu visez ca magazinele filatelice sa devina un fel de supermarketuri pline de promotii si lichidari de stoc. Dar un pic de bun simt si echilibru intre astea doua, zic eu, ar fi posibil. Sau poate Romfilatelia lucreaza/exista doar pentru citiva domni care scot ,,20 de milioane” la fiecare vizita? Iar cei ca mine nu sint in publicul tinta?…„.

POST SCRIPTUM

Revin in finalul problemelor expuse de D.C. Gheorghe, punctand cateva idei succinte cu privire la nepasarea celor care au pe mana prezentul si viitorul marcii postale romanesti. Suntem in 1 septembrie, deja avem 22 de emisiuni filatelice aparute si, cel mai probabil, in urmatoarele 4 luni vom mai „culege” inca vreo 10-14. Numarul emisiunilor autohtone din ultimii 5 ani a ajuns sa fie acelasi cu cel inregistrat in anii ’70-’80, iar valorile nominale tot mai mari ale timbrelor devin un chin pentru fiecare colectionar.

Raportandu-ne la perioada 25.07-26.08.2011, putem trage o singura concluzie: aceea ca Posta Romana, prin Directia Fabrica de Timbre (care a „inghitit” doar pe hartie filiala Romfilatelia), a emis marci postale in proportie de 12,17% pentru uz postal si 87,83% pentru colectionari. Din totalul de 310.360 timbre emise, in cadrul celor 3 emisiuni, 37.800 au fost comandate de Posta Romana pentru francarea corespondentelor, iar restul de 272.560 de timbre sunt comercializate de Romfilatelia in scop colectionistic. Astfel, se demonstreaza caracterul pur speculativ al multor timbre emise de Posta Romana.

Marcile postale romanesti au redevenit prohibitive pentru marea majoritate a colectionarilor, in conditiile aparitiei unor nominale nejustificat marite de la luna la luna. Centrele de desfacere ale emisiunilor filatelice au ramas in numar de 7, la nivelul intregii tari: 3 in Bucuresti si cate unul in Bacau, Brasov, Cluj si Timisoara. Cu toate acestea, Romfilatelia refuza in continuare sa puna in vanzare seriile de timbre si prin oficiile postale, principalul angrenaj de distributie constituindu-l intermediarii (negustorii filatelici en-gros), care se prezinta pentru ridicarea marfii la punctul de desfacere propriu.

Valorile nominale sunt stabilite in functie de bunul plac al celor care gestioneaza aceasta afacere de comert filatelic, nicidecum raportandu-se la traficul postal existent in prezent. Practic, marca postala romaneasca a ajuns sa serveasca unor interese personale sau de grup, in dauna intregii populatii care continua sa expedieze corespondenta prin Posta Romana.

Pe toti cei interesati sa parcurga statisticile „realizarilor” Postei Romane din ultimii ani, ii invit sa parcurga si excelenta sinteza de pe blogul prietenului filatelist Max Peter.




10 comentarii

  1. Cornelius Ionescu
    01/09/2011 at 13:25

    Domnul D.C.Gheorghe are perfectă dreptate să se plângă. Scrisorile sunt ale dânsului şi are dreptul să găsească şi să lipescă pe ele ce timbre doreşte. Respectând tariful, evident. Cred că am mai spus că la mine la poştă, deci în centru, aici în cartierul Pantelimon, nu au vrut să-mi admită o scrisoare timbrată cu mărcile luate de la Filatelia. Motivul? Aceste mărci nu există!!! Doar cele cumpărate de la ei, cele cu oale şi ulcele, doar acelea există. Preţurile seriilor sunt prohibitive pentru cei ce câştigă în lei. Să nu uităm că ar trebui achiziţionate şi blocurile sau colile mici, să le spunem, cele de 6-8 mărci, ce cuprind viniete şi tabsuri. Ba chiar şi cele lipite pe nişte plicuri mari, prea mari, ce au tipărită o imagine gravată şi care se vând sub denumirea de timbre gravate, cu toate că timbrul nu este deloc gravat. Din fericire, fericire pe care nu v-o doresc, de doi ani a trebuit să mă opresc din achiziţia de timbro-viniete colorate emise de Romfărăfilatelia. Acum doar îmi lipesc pe ici pe colo câte ceva vechituri. Este mai bine şi sunt mai detaşat de toată această fişăraie făcută oficial de poştă şi minister.
    Am scris cam mult, îmi pare rău. Multă sănătate şi vouă şi domnului Gheorghe. Filatelia nu piere! Totuşi!

  2. Peter
    01/09/2011 at 14:40

    Daniel, îţi recomand să faci un grafic cu cifrele de la final. Poate că le-o sări în ochi, că de citit, nu citesc, nu-i interesează…
    Îţi doresc o zi bună.

  3. Daniel
    Daniel
    01/09/2011 at 15:02

    @Cornelius: Ce sa-ti mai zic monser, ca la cele 40-50 de externe recomandate prioritare pe care le trimitem in lume in fiecare luna fetele de la Posta invata care sunt marcile emise? Sau ca am tinut „prelegeri” in fata intregului colectiv al OP-ului despre plicurile filatelice, francaturile filatelice si modul in care trebuie obliterate marcile pentru a nu deteriora aspectul trimiterii? Dar poate vrei sa afli despre cum am trimis in tara „Ecuator”, conform soft-ului utilizat de Posta Romana (pentru ca Ecuador nu exista)! Nu piere filatelia, dar nici bine nu-i este…

  4. Daniel
    Daniel
    01/09/2011 at 15:10

    @Peter: Scriu pentru ca toti cei preocupati de lucrurile astea sa se regaseasca in tablourile zugravite excelent de cel ce mi-a scris. Sa simta ca traversam perioada unui curent antifilatelic, creat tocmai de cei care ar trebui sa se-ngrijeasca de viitorul filateliei romanesti. In rest, numai de bine, da’ sa se pazeasca de momentul cand s-o clatina prima piesa a dominoului! 🙂

  5. Peter
    02/09/2011 at 16:35

    Daniel, uitasem să spun. Prin martie am făcut un articol referitor exact la problema nominalelor. Am făcut şi grafic, să sară în ochi cam pe unde se situează România în rândul ţărilor europene.
    Cine nu l-a citit îl poate găsi aici:
    http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/03/romfilatelia-solutia-este-doar-una.html

  6. Daniel
    Daniel
    02/09/2011 at 17:09

    @Peter: Excelent material, multumesc de completare. Il voi linka direct din articol, ca sa-l (re)citeasca cat mai multi.

  7. Max Peter
    02/09/2011 at 19:08

    Mulţumesc, Daniel.

  8. orlando
    orlando
    05/09/2011 at 11:00

    intr-adevar,la posta se petrec tot felul de lucruri ,,ciudate,,…si raspunsurile angajatilor,sunt departe de a te lamuri…luna trecuta am fost la posta.Aveam o curiozitate.Vroiam o francatura mai deosebita,si am intrebat la ghiseu daca pe linga francatura obisnuita ( vesnicele oale) pot lipi si un timbru mai vechi de colectie din anii ’60…am specificat ca sunt pasionat de filatelie.Imediat am fost ,,scanat,, de sus in jos..cateva secunde am fost privit destul de dubios ( sincer, m-a cam intrigat reactia angajatei)si raspunsul a venit scurt si taios:,,NU !!!,,
    explicatia a fost scurta dupa ce am intrebat , de ce?
    NE PENALIZEAZA,DAIA.NU AVEM VOIE!
    cum explicatia nu mi-a placut,si nici nu m-a convins,dupa cateva zile,am incercat vigilenta si profesionalismul angajatilor.mi-am trimis:)) doua scrisori ,si pe linga oalele lor,am lipit ( cu aracet) doua timbre si nu din anii’60…am ales anii’40.Asadar m-am dus la posta cu doua plicuri.unul francat cu o ,,oala,, si un Duca -voda…al doilea…oala si un timbru fiscal postal MIHAI (valoarea de 1 leu…am deparaiat si seria cu ocazia asta).dupa doua trei zile,surpriza…ambele plicuri au ajuns in cutia mea postala…cel cu duca-voda,pe jumatate dezlipit (au sesizat fetele ca nu avea ce cauta acolo,mai ales ca e mult mai mare decat ,,oala,,si nu l-au prins cu stampila),dar al doilea…eeeee…a mers.Fiind o idee mai mic decat cel uzual Mihai a fost acceptat:)).acum multumesc postei romane…am o francatura de zile mari.un timbru din 1947 circulat in august 2011.

  9. zoro
    zoro
    10/10/2011 at 17:24

    semnalele impotriva conducerii romfilateliei, a postei romane si a ministerului de resort sunt inutile. gasca de profitori nu lasa din mana ” viteaua de aur „. spre cunostinta, nici macar pe hartie romfilatelia nu este la fabrica de timbre. aceasta din urma este sucursala a postei romane iar romfilatelia continua sa fie filiala. pentru a fi preluata, inghitita de fabrica de timbre trebuie sa fie desfiintata ca filiala. si mai va pana atunci.

  10. amza
    amza
    21/09/2012 at 17:45

    Imi pare rau sa aud ca nu se pot cumpara timbre filatelice de la posta normala, hai sa zicem cea centrala din fiecare oras capitala de judet, macar.

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url