Acasa

Ocupatia Germana in Romania (III): Fiscale provizorii ale Armatei Dunarii

Descoperiri filatelice pentru redescoperirea istoriei

Orice filatelist, cunoscator al operatiunilor Armatei a 9-a in teritoriul ocupat, nu se indoieste nici un moment de capacitatea de guvernare a Administratiei Militare germane in Romania. Probabilitatea ca reprezentantii sai, compusa din cadre de elita ale Wehrmachtului, sa fi omis vreun amanunt legat de buna desfasurare a campaniilor militare, dar si de administrarea localitatilor aflate sub control, este aproape nula. Rigoarea si constiinciozitatea in indeplinirea ordinelor de serviciu ale ofiterilor de rang superior, aflati sub comanda Maresalui Mackensen, nu poate fi pusa la indoiala nici o clipa.

Cu toate acestea, chiar si la 95 de ani de la evenimentele petrecute, unele intrebari legate de conditiile emiterii timbrelor fiscale cu caracter local au ramas fara raspuns. Se fac pasi succesivi in aducerea la suprafata a elementelor care compun necunoscutele unui important fascicul de istorie postala si fiscala, din timpul ultimilor 2 ani ai Ocupatiei Germane din Romania.

Dupa primele doua parti ale materialului “Ocupatia Germana in Romania”, cu privire la fiscalele “Gultig 9. Armee” si  “Gültig für 1. Res.-Korps”, ultimul episod in completarea acestui tablou istorico-filatelic este dedicat emisiunii provizorii de timbre fiscale ale Armatei Dunarii (“Donau Armee”), asa numitele “Gen. Kdo. No. 52”. Descoperirea recenta a documentului si prezentarea sa in premiera se doreste a fi preambulul unor studii si cerecetari arhivistice de amploare, care sa fie continuate de catre pasionatii acestui domeniu. Redescoperirea istoriei se face pas cu pas.

Gen. Robert Kosch - Comandantul Generalkomando 52 (cunoscuta si sub numele de Armata Dunarii) si Harta Operatiunilor finale pe frontul Dunarii, din 26 noiembrie 1916-7 ianuarie 1917

Gen. Robert Kosch - Comandantul Generalkomando 52 (cunoscuta si sub numele de Armata Dunarii) si Harta Operatiunilor finale pe frontul Dunarii, din 26 noiembrie 1916-7 ianuarie 1917

Batalia pentru controlul liniei dunarene

In data de 23 noiembrie 1916, Maresalul Mackensen, care detinea intreaga comanda a operatiunilor germane, trecea Dunarea pe la Zimnicea, coordonand ofensiva germana care inainta concentric catre capitala, in timp ce armata romana isi concentra fortele pentru a o apara.

Intre 29 noiembrie si 3 decembrie se da cea mai mare lupta din prima parte a razboiului pe Neajlov si Arges, care este pierduta, deoarece din intamplare germanii reusesc sa puna mana pe planurile de lupta ale armatei romane. In urma acestei infrangeri, germanii ocupa Bucurestiul la 6 decembrie, in timp ce trupele romane se retrag pe Siret. Rusii se retrag si ei din Dobrogea, insa marinarii romani reusesc sa mentina temporar controlul Dunarii si al bratului Sfantul Gheorghe.

Dupa ce “rezerve uriase de grau au fost distruse in saptamanile urmatoare la Braila, unde se aflau cele mai mari silozuri din lume”, in 3 ianuarie Grupul de Armate Mackensen ocupa Focsaniul, in 5 ianuarie urmeaza Braila, pentru ca o zi mai tarziu ultimele trupe romane si ruse sa fie evacuate din Dobrogea.

Conform planurilor interaliate, trupele rusesti urmau sa inceapa ofensiva concomitent cu cele romane, iar trupele anglo-franceze trebuiau sa debarce la Salonic, pentru a tine in loc Bulgaria care intentiona sa atace Romania. Aceste angajamente nu s-au realizat pentru ca actiunea aliatilor de la Salonic a fost zadarnicita de o puternica ofensiva germano-bulgara, iar trupele rusesti au sosit cu o mare intarziere. Din aceasta cauza, trupele Puterilor Centrale au reusit sa ocupe, in cele din urma, doua treimi din teritoriul Romaniei. Cu ajutorul trupelor rusesti frontul este stabilizat la inceputul lunii ianuarie 1917, pe linia raurilor Siret, Dunare si a bratului Sf. Gheorghe.

Donau Armee = General Komando 52

Dupa ce Armata a 9-a a fost transferata Grupului de Armate Mackensen, la 1 decembrie 1916, Armata Dunarii a trecut sub comanda Armatei a 9-a, fiind reorganizata si schimbandu-si denumirea in Generalkomando z.b.V. 52. In tot acest timp, in care trupele erau regrupate pentru intarirea frontului dunarean si de est, Armata Dunarii a ramas sub conducerea generalului Robert Kosch.

La acel moment, la dispozitia lui Mackensen stateau cele mai importante si impozante structuri de lupta: Armata a 9-a, Grupul Rimnic si Armata Dunarii, toate cele trei unitati fiind considerate indispensabile mentinerii liniei frontului dunarean si, mai apoi, inaintarii spre rasarit, pana la cucerirea Odessei.

Noul Cartier General al Armatei Dunarii a fost amplasat in 5 ianuarie 1917 la Braila, imediat dupa cucerirea orasului din 23 decembrie 1916, moment din care si titulatura unitatii germane a fost schimbata in Generalkomando z.b.V. 52. Aici va ramane stationata pana in 19 ianuarie 1918, cand va fi desfiintata.

1917 - CP ilustrate din Braila, editate bilingv in timpul Ocupatiei Germane

1917 - CP ilustrate din Braila, editate bilingv in timpul Ocupatiei Germane

Braila sub ocupatie

Cele mai sugestive imagini ale perioadei de dinainte de ocuparea orasului au fost zugravite chiar de fostul primar al Brailei, avocatul Nicolae Petrovici (texte adaptate):

Prefectul judetului pleca cu Directorul Prefecturei in Moldova. Tot asa a facut si Cristescu, Prefectul Politiei, n-am inteles pentru ce. Plecara si Presedinţii Tribunalului, ramanand doi Judecatori scutiti de mobilizare. Plecara si doi din membrii Comisiunii Interimare a orasului Braila si multi altii, mai cu seama marii proprietari. Iata dar judetul ramas fara cap, iar orasul fara paza, cu justitia desorganizata si cu armata intreaga plecata. Mandra Braila de altadata agoniza.”

Si, imediat dupa ce trupele germane au intrat in Braila, tabloul conturat in cartea sa de amintiri este la fel de sugestiv:

“Dupa ce inamicul a ocupat orasul, prima lui grija a fost sa puna stapanire pe toate administratiile publice. Toate celelalte servicii publice din Braila, au incetat pentru un moment de a exista. Posta si Telegraful inchise; toti functionarii vamali liberi, vamile nemaifunctionand; de asemenea, toti functionarii Docurilor. Administratia Financiara tot asa, caci nu se mai incasa nimic de la oraseni si nici de la tarani. Functionarii de la C.F.R., cari mai ramasesera in teritoriul ocupat, erau si ei liberi.

In Tribunal mai ramasesera doi judecatori, dar cari nu aveau nimic de lucru. Unul din ei era jude-instructor si indeplinea si serviciul de presedinte al Sectiei a II-a. Acesta era dl. Al. Sudeteanu (N.A.: cel care si-a pus semnatura si pe documentul fiscal prezentat). Celalalt era dl. Judecator C. Dumitrescu, care tinea locul de Prim-Presedinte la Sectia I si de Prim-Procuror.

Braila 1917 - Document cu timbru fix de 5 Lei cu supratipar "M.V.i.R." si stampila Armatei Dunarii "S.B. / Gen. Kdo. (z.b.V.) No. 52." - pag. 1

Braila 1917 - Document cu timbru fix de 5 Lei cu supratipar "M.V.i.R." si stampila Armatei Dunarii "S.B. Gen. Kdo. (z.b.V.) No. 52." - pag. 1

Braila 1917 - Document cu timbru fiscal "Ferdinand" de 5 Lei cu supratiparul Armatei Dunarii "S.B. / Gen. Kdo. (z.b.V.) No. 52." - pag. 2

Braila 1917 - Document cu timbru fiscal "Ferdinand" de 5 Lei cu supratiparul Armatei Dunarii "S.B. Gen. Kdo. (z.b.V.) No. 52." - pag. 2

Braila 1917 - Documentul fiscal "M.V.i.R." cu stampila Tribunalului si semnatura Judelui-Instructor - pag. 3

Braila 1917 - Documentul fiscal "M.V.i.R." cu stampila Sectiei a II-a a Tribunalului si semnatura Judelui-Instructor Al. Sudeteanu - pag. 3

Un document unicat M.V.i.R.

La aproape 3 ani de la mentionarea de catre profesorul George Morarel a singurului exemplar de timbru fiscal care purta insemnele Armatei Dunarii, fara ca acest lucru sa fie depistat (in revista “Filatelia” nr. 7-8/2008, apoi dezvoltat in nr. 6/2009, era descris doar ca “piesa prezinta o stampila dreptunghiulara violet-inchis“), va prezint primul si singurul document intreg M.V.i.R. cunoscut cu fiscal atasat supratiparit pentru zona Armatei Dunarii. Este vorba despre un document eliberat la Braila, in timpul Ocupatiei Germane (Act de compromis, datat 3 august 1917), pe coala cu timbru fix de 5 Lei si fiscal mobil “Ferdinand” de 5 Lei supratiparit provizoriu pentru zona Armatei Dunarii.

Este o piesa care vine in completarea teoriei expuse in articolul anterior ca, pana la aparitia fiscalelor “Gultig 9. Armee”, Administratia Germana in Romania a permis utilizarea unor fiscale romanesti cu supratipar provizoriu pentru Corpurile de Armata care vor fi inglobate, ulterior, in zona Armatei a 9-a aflate sub comanda Grupului de Armate Mackensen.

Act fiscal M.V.i.R., emis la Braila in 1917 - detaliu timbru fix de 5 lei si supratipar M.V.i.R.

Act fiscal M.V.i.R., emis la Braila in 1917 - detaliu timbru fix de 5 lei si supratipar M.V.i.R.

1917 - Act fiscal M.V.i.R. Braila - detaliu supratipar MViR si stampila Armatei Dunarii

1917 - Act fiscal M.V.i.R. Braila - detaliu supratipar MViR si stampila Armatei Dunarii

1917 - Document M.V.i.R. Braila - fiscal "Ferdinand" 5 lei cu supratiparul provizoriu pentru Zona Armatei Dunarii

1917 - Document M.V.i.R. Braila - fiscal "Ferdinand" 5 lei cu supratiparul provizoriu pentru Zona Armatei Dunarii

Stampila militara folosita ca supratipar

Supratiparul folosit pe timbrul fiscal de pe a doua pagina este, in fapt, stampila militara a Cartierului General 52 (“Generalkomando z.b.V. No. 52″) – noul indicativ al Armatei Dunarii, stationata la Braila, aflata sub comanda generalului Robert Kosch. Iar prescurtarea “S.B.”, intalnita pe primul rand, nu reprezinta altceva decat abrevierea pentru termenul “Soldatenbrief” (francare pentru soldati).

Practic, stampila pentru expedierea corespondentelor de razboi din zona Armatei Dunarii, care reprezenta scutirea de taxe postale pentru trimiterile de pe front, a fost mijlocul prin care Cartierul General a rezolvat problema lipsei timbrelor fiscale supratiparite “M.V.i.R.”. Aceasta a fost folosita ca sursarj manual in cazul achitarii taxelor din diferite institutii (Administratia Financiara, Tribunal, Primarie, Notariate etc), fiind aplicata pe colile cu fiscale romanesti aflate in stocul acestora.

Taxa suplimentara este cea care m-a condus la descoperirea in sine a supratiparului provizoriu utilizat pe aceleasi marci fiscale care urmau a fi sursarjate “M.V.i.R.” sau, mai tarziu, “Gultig 9. Armee”. Se observa ca timbrului i s-a aplicat supratiparul de mana separat si nu dupa ce fusese lipit pe coala fiscala. Atat portiunea de supratipar din marginea superioara, cat si faptul ca stampila nu continua in marginea inferioara, inclusiv pe coala, ne arata ca stampila Armatei Dunarii a fost aplicata inainte, pe intreaga coala de timbre fiscale mobile, nu doar pe marca prezenta in document la momentul intocmirii Actului de compromis.

Astfel se demonstreaza faptul ca stemplul militar “Gen.Kdo. (z.b.V.) No. 52.”  nu reprezinta un simplu mijloc de obliterare a timbrului fiscal, ci trebuie considerat un alt tip de supratipar al Administratiei Militare in Romania – Armata a 9-a (din cadrul careia Armata Dunarii facea parte), asemenea “Gultig 9. Armee” si  “Gültig für 1. Res.-Korps”. Iata o reconstituire, in acest sens, a unei portiuni de 6 timbre dintr-o coala:

Reconstituirea supratiparului provizoriu al Armatei Dunarii pe timbre fiscale de 1 Leu

Reconstituirea supratiparului provizoriu al Armatei Dunarii pe timbre fiscale de 1 Leu

De ce supratipar provizoriu?

Prima transa de fiscale cu monogram vertical “M.V.i.R.” a fost pusa in circulatie pe data de 1 iunie 1917, simultan cu seria de uzuale, iar a doua transa cu supratiparul in chenar mic a fost emisa in septembrie 1917. Astfel cele doua cauze ale aplicarii unui sursarj provizoriu de catre Comandamentul armatei Dunarii pot fi urmatoarele:

1. ori tirajul de fiscale MViR monogram arondat Brailei se epuizase si, pana la aparitia noilor timbre, Inaltului Comandament al Armatei Dunarii i s-a permis utilizarea unor fiscale romanesti aflate in stocurile institutiilor, peste care se va aplica, drept sursarj provizoriu, stampila Cartierului General, sau

2. data avansata de cataloage pentru primele fiscale ale Administratiei Germane in Romania nu este corecta (in sensul acesta nefiind descoperite documente datate) si, pana la aparitia fiscalelor Gultig 9. Armee, tuturor Corpurilor de Armata din zona de comanda a Armatei a 9-a li s-a permis utilizarea acestor fiscale cu caracteristici locale.

Singurele piese cu supratipar provizoriu "Gen.Kdo. (z.b.V.) No. 52." cunoscute - in stanga cea din colectia D. Marcu, iar in dreapta cea prezentata in revista "Filatelia" Nr. 6/2009

Singurele timbre fiscale cu supratipar provizoriu "Gen.Kdo. (z.b.V.) No. 52." cunoscute - in stanga cel din colectia D. Marcu, iar in dreapta cel prezentat de prof. Morarel in revista "Filatelia" Nr. 6/2009

Taxele achitate

Un document fiscal nu poate fi luat in considerare atat timp cat nu se cunosc taxele achitate de catre cei in cauza. In cazul de fata, iata textul inscrisului original care certifica platile efectuate:

“(…) certificam acest act, fiind scris originalul pe timbru de 5 lei coala, la care s-a anulat si lipit un timbru mobil de 5 lei si la care s-a anulat (si atasat) si o coala timbru a 20 lei taxa ceruta de Art. 23 Al. I legea timbrului, iar duplicatul pe timbru de 50 bani potrivit dispozitiunii legii timbrului si la care s-a mai platit lei 5 cu recipisa Administratiei financiare. Braila Nr. 706/1917.

Filigranul colii fiscale M.V.i.R. cu timbru fix de 5 Lei - emisa la 1915

Filigranul colii fiscale M.V.i.R. cu timbru fix de 5 Lei - emisa la 1915

Concluzii

Nimic nu fericeste un filatelist mai mult ca propriile descoperiri, studierea si prezentarea lor in fata celorlalti colectionari, pentru ca drumul cautarilor sa fie declarat deschis. Filatelia este o stiinta istorica, prin excelenta, pentru ca poti determina cu exactitate care este piatra de temelie, dar niciodata nu vei banui macar cate informatii vor continua sa fie adaugate de generatiile urmatoare, ivindu-se de prin clasoare ori cutii abandonate. Totul e sa-ti placa sa cauti, dar, mai ales, sa stii ce vrei sa gasesti…

Dincolo de a fi incercat sa lamureasca unele aspecte necunoscute ale stampilei militare pentru corespondenta de razboi, utilizata ca supratipar provizoriu de catre Armata Dunarii, sau corectarea greselii referitoare la textul integral al supratiparului, cea mai importanta latura a descoperirii ramane documentul care a supravietuit intreg aproape un veac. Putinelor “splendori M.V.i.R.” cunoscute, asa cum le dezmierda prof. George Morarel, acum li se mai adauga una.

Nota abrevieri militare germane:

- S.B.= Soldatenbrief (trad.: francare soldati)

- Gen. Kdo.= Generalkomando (trad.: Cartierul General)

- z.b.V.= zur besonderen Verwendung (trad.: pentru utilizare speciala)

 

Bibliografie:

1. Nicolae Petrovici – “Braila sub ocupatiune” (1939)

2. Nigel Thomas, Ramiro Bujeiro - “The German Army in World War I (vol. 2): 1915-17”

3. George Morarel – “Raritati fiscale M.V.i.R.” (revista “Filatelia” Nr. 7-8/2008)

4. George Morarel – “Splendori M.V.i.R.” (revista “Filatelia” Nr. 6/2009)

5. Frederick Wilhelm Krause – “Eastern Front – The Road To South Russia”

6. John Dixon-Nuttall – “The Austro-Hungarian Army / For collectors of its postal items”

 

© 2011, Daniel. All rights reserved.

posted by Daniel in Documente,Filatelie and have Comments (7)

Comments (7 Responses)

Cornelius Ionescu on August 21st, 2011 at 19:23

Pentru mine este foarte clar. Timbrele au fost ştampilate în coală şi au fost utilizate separat. Deci este vorba de un supratipar în toată regula, cu regimul normal de provizorat. S-a mai deschis un capitol interesant al filateliei, s-a completat, acum urmează goana după alte piese! O să-mi caut niscai rude prin Brăila! Felicitări domnului Daniel Marcu.

Daniel on August 21st, 2011 at 19:59

@Cornelius Ionescu: Sa stii ca am avut niscaiva emotii, e un “teritoriu” virgin, la urma-urmei! Faza cu rudele de la Braila m-a facut sa rad in sinea mea, cand mi-am adus aminte de prima deplasare la Brailita, acum vreo 4 ani, in cautare de “piese tari”. Asta-i una dintre ele… :)

Sorin70 on August 22nd, 2011 at 09:08

Buna ziua,

Imi cer scuze ca intervin desi nu am decat insignifiante cunostinte de filatelie postala sau fiscala, dar am cateva observatii relativ la cartile postale prezentate:

1. Doar 2 CP sunt editate de ocupantii germani : cea din stanga sus si cea din dreapta jos. Celelalte 2 sunt editate de librari romani. Cea din dreapta sus e sigur editata de Depozitul I Saraga & Schwartz Selari 7.

2. In opinia mea textul bilingv nu este tiparit de germani.
In primul rand ele erau destinate uzului militarilor germani si austroungari pentru corespondenta circulata prin Feldpost.
In al doilea rand am constatat ca exista CP atat cu textul numai in limba germana cat si bilingv
Avand in vedere cele de mai sus eu cred ca textul romanesc a fost tiparit ulterior pe stocul de CP ramase dupa ocupatie, sau a fost adaugat pe cliseele ramase si s-au mai tiparit in continuare CP cu aceste clisee modificate.

Am indraznit sa vin cu aceste informatii, desi nu vizeaza in mod direct subiectul articolului, deoarece apreciez acuratetea si calitatea deosebita a informatiilor pe care le prezentati pe blog si m-am simtit dator sa contribui cu putinele informatii pe care le detin.

Cu multumiri pentru munca depusa,

Sorin70

Daniel on August 22nd, 2011 at 09:54

@Sorin:

1. “Editate in timpul Ocupatiei” nu inseamna implicit si ca au fost tiparite de editori (librari) germani, ci doar ca au circulat in acea perioada, fiind puse in vanzare atat pentru populatia romaneasca, dar si pentru militarii trupelor de ocupatie, cantonati in jurul Brailei. De fapt, doar 3 sunt bilingve, iar una are textul in limba germana. Doua ilustrate au circulat chiar in 1917, iar celelalte doua in 1918, asadar toate sunt din perioada in care portul dunarean s-a aflat sub Administratia Militara germana, avand in vedere ca Braila a fost sub ocupatie in intervalul 23 decembrie 1916 – 10 noiembrie 1918.

2. Asemenea dvs., cred ca supratiparirea in limba romana a intervenit pe fata ilustratelor, in unele cazuri, ulterior ocupatiei, dar nu trebuie considerata o teorie general valabila. Dovada sunt circulatiile efective, mentionate mai sus, din 1917-1918.

3. Multumesc, la randul meu, pentru punctul de vedere exprimat.

P.S.: Apropo de Saraga si Schwartz: nu credeti ca au avut o activitate extrem de eficienta pe perioada ocupatiei nemtesti, fata de librarii etnici romani, avand in vedere originile lor austriece si svabe?

Sorin70 on August 22nd, 2011 at 17:19

Nu am in colectie piese bilingve circulate in perioada ocupatiei, ci doar ulterior. Daca dv. detineti asemenea piese, inseamna ca tiparirea bilingva este intradevar contemporana cu ocupatia.

Relativ la succesul unora sau altora dintre librari este posibil sa fi fost si anumite preferinte etnice la mijloc.
Daca am sti tirajele am putea sa confirmam cu certitudine.

Focsaniul a fost si el ocupat in aceeasi perioada ca si Braila iar eu am descoperit un mic pliant cu 10 imagini din Focsani, destinat sa circule ca si o carte postala, intitulat “Andenken von Focsani”, editat cel mai probabil ca souvenir pentru militarii germani de catre tipografia Alexandru N. Leon, roman, fruntas liberal din Vrancea.
Cine a avut initiativa a profitat.

Multumesc inca o data pentru informatii si raman cititor fidel.
Cu stima,
Sorin70

Ionut77 on August 30th, 2011 at 17:17

Daniel, mi-am permis sa iti citez blogul acum ceva timp aici:
http://www.stampcommunity.org/topic.asp?TOPIC_ID=17850
Sper ca nu te-a deranjat. Din pacate intre timp nu am avut timp sa iti scriu. In alta ordine de idei: multumesc de articole! O lectura foarte placuta si instructiva.

Daniel on August 30th, 2011 at 19:11

@Ionut: Cum sa fie deranj, multumesc de linkare. Esti binevenit in “lumea mea” ori de cate ori simti nevoia.

Live reply

Name
Email
Website
Message