Povestea unui tablou filatelic: „Evreul cu gâsca” de Nicolae Grigorescu

Categorii:Arte, Filatelie
Daniel

Povestea povestii isi are originile in urma cu doua saptamani, cand Doamna inimii mele a inceput sa parcurga intreaga colectie „Pictori de geniu” editata de Biblioteca de Arta „Adevarul”. Intr-una din serile trecute, m-a luat prin surprindere cu o intrebare: „Stiai ca Grigorescu a pictat un tablou care are reprezentat un timbru pe el?”. Nu, nu stiam. Mi-a aratat cartea dedicata pictorului Nicolae Grigorescu si am vazut ca, intr-adevar, dintr-un tablou ma privea maiastru un timbru fiscal. Era vorba despre lucrarea „Evreul cu gâsca”.

In seara asta mi-am adus aminte ca imi propusesem sa fac niste „sapaturi” legate de subiectul cu pricina, asa ca ne-am pus amandoi pe treaba si iata-ma acum depanand povestea. In primul rand, trebuie mentionat ca tabloul este nedatat, unul din reperele existente pe Galeria de Arta fiind contradictoriu: „se spune ca Evreul cu gâsca a facut senzatie la Expozitia Universala de la Paris din 1867„. In rest, Comunitatea Evreilor il dateaza cu aproximatie in jurul anului 1880, iar in fisa de inventar a Institutului de Memorie Culturala apare inscris anul 1880 ca data certa de executie.

De aici am pornit si eu cautarile. M-a contrariat aceasta joaca de-a datarea: ba ca-i nedatat, ba ca-i 1867, ba ca poate fi 1880, ba ca-i sigur 1880. Mi-am spus ca singurul care poate sa faca lumina in toata harababura asta este timbrul fiscal din tablou, in stricta concordanta cu datele istorice cu care va trebui sa-l confrunt.

Nicolae Grigorescu -

Nicolae Grigorescu – „Evreul cu gâsca” (intreg si detaliu)

Nababul si gâsca lui de aur

Nu-i chiar usor sa dezlegi necunoscutele unei lucrari artistice. Dar, mi-am zis ca macar merita sa incerc de dragul acestei inedite intrepatrunderi dintre pictura si filatelie (fiscalotelie, de fapt, stiinta care se ocupa cu studiul timbrelor fiscale).

Primele insemnari legate de aceasta lucrare apartinand lui Grigorescu, dateaza de la sfarsitul anului 1886, sau inceputul lui 1887 dupa alte surse, cand pictorul roman se afla la Paris. Isi deschisese o prima expozitie personala pe Boulevard des Italiens, in Sala Martinet, loc frecventat de numerosi artisti, unde expuneau indeosebi pictorii impresionisti. Acolo este remarcata, in mod special, lucrarea de care vorbim, considerata „o satira a societatii corupte a vremii, in care chiar si o revendicare atat de dreapta ca aceea a evreului care cere incetatenirea trebuie cumparata„.

Dupa revenirea in tara a artistului, la 11 mai 1887 acesta deschide o noua expozitie in „Palatul Eforiei de pe Bulevard”. Aici prezinta peste 200 de lucrari iar rezultatul este socotit un triumf, primul din nenumaratele ce vor urma. In cele 3 saptamani ale expozitiei, sunt achizitionate aproape jumatate dintre lucrari, tabloul cel mai bine vandut fiind, care credeti? Exact: „Evreul cu gâsca”. Cumparatorul nu era altcineva decat Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul. Cel mai bogat om din generatia sa, Cantacuzino rasplatise geniul pictorului dambovitean cu 8.000 lei aur.

Nu m-am putut stapani si am vrut sa vad cat ar insemna aceasta suma oferita de Nabab in banii de azi. La o paritate a leului cu 0,3226 grame aur puritate 900%, asa cum a fost stabilita de BNR intre 1867-1914, cei 8.000 lei ar fi echivalenti cu un total de 2,580 kg de aur. In conditiile actuale, ale unui curs aproximativ de 138 lei/gram aur, reiese ca tabloul „Evreul cu gâsca” ar avea o cota de circa 356.150 lei noi (sau 3 miliarde 560 milioane lei vechi, adica aproape de 90.000 Euro)…

Grigore Cantacuzino, supranumit

Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”

Dau un Regat pentru un timbru…

Las mercantilismul deoparte si ma intorc la preocuparile mele: timbrele. Despre ce fiscal o fi vorba? Maresc in detaliu portiunea cu hartia din mana ovreului si recunosc un timbru fiscal general de 25 bani, tiparit in culorile rosu-lila/negru, emisiunea a II-a de la 1877. Iar in titulatura documentului reusesc sa deslusesc urmatoarea expresie, scrisa ingrijit, de mana: „Domnule Presedinte si D-lor Deputati„. Bun, asta inseamna ca incepe sa se contureze o datare cat mai aproape de izvoarele istorice reale. Caut sa inteleg de ce a reprezentat Grigorescu un evreu cu o gâscă sub brat si o hartie in cealalta mana? Cum de contextul simbolic am amintit ceva mai devreme, nu-mi ramane decat sa gasesc si o explicatie cu privire la actul fiscal itit de dupa reverul hainei ponosite.

Parcurg cu atentie insemnarile fiscalotelistului Francisc Ambrus, din panourile exponatului sau personal de la Indipex 2010, cu privire la utilizarea timbrelor fiscale generale emise intre 1872-1919 si trag urmatoarea concluzie: documentul reprezentat de Nicolae Grigorescu este o hartie cu timbru fix de 1 Leu pe care a fost aplicat un timbru fiscal de 25 bani, reprezentand Taxa clasa a II-a, corespunzatoare tuturor petitiilor din partea persoanelor fizice care se adresau oricarei autoritati publice (conform prevederilor Art. 13.1, din Legea Timbrului de la 1877).

Cum hartia cu timbru fix de 1 Leu a fost emisa un an mai tarziu si s-a aflat in circulatie pana in septembrie 1881, rezulta ca perioada in care taxa de 25 bani s-a putut aplica pe coala timbrata de 1 leu se reduce la intervalul 1878-1881. Asadar, Nicolae Grigorescu ar fi putut picta „Evreul cu gâsca” oricand pe durata mentionata. Aceasta daca luam in considerare faptul ca artistul nu si-ar fi propus sa bagatelizeze lucrarea cu un detaliu atat de bine „orchestrat”, prin plasarea intr-o alta epoca a unui fapt istoric cert (redat prin prezenta documentului fiscal).

Acum, pentru ca tot am determinat cu certitudine ca tabloul „Evreul cu gâsca” a fost realizat intre 1878-1881 si am aflat de ce evreul avea cererea adresata Adunarii Deputatilor intr-o mana (pentru obtinerea cetateniei), iar in cealalta gâsca (drept spaga), am si eu dreptul la o intrebare de cercetas: mi se pare doar mie, sau Grigorescu a fost pictor de geniu dar si un fin cunoscator filatelist?

Si-am incalecat pe-o sa…

8 comentarii

  1. Dragos din Piatra
    04/05/2011 at 15:09

    Superba povestea! Minutioase cercetarile!
    Mai rar asa cercetas! Doar „mosnegii” de odinioara, aceia dinainte de comercianti, se mai aplecau astfel asupra studiului. Multumim ca… existi!
    Mai asteptam asemenea delicatesuri.
    🙂

  2. Daniel
    Daniel
    04/05/2011 at 17:15

    Batrane, ma simt stanjenit de laudele astea, zau asa. Cel mai bine e ca ne avem unii pe altii, cu micile noastre pasiuni pe care consider ca este intelept sa le impartim si cu cei „din afara”. Nu de alta, dar ca sa nu ne mai simtim neintelesi uneori, iar restul lumii sa nu priceapa care-i rostul filateliei…

  3. Doina Popescu
    07/05/2011 at 23:26

    Chapeau!

  4. Anonim
    Anonim
    30/06/2011 at 00:38

    Interesanta metoda pentru datarea unei lucrari. Cam complicata, lucrarea este foarte cunoscuta, datata 1879. De ce? In 1880 a fost expusa la SO la Paris, in 1879 Grig a lucrat la comunitatea evreilor din Bacau. In plus 1877-78 a fost in rzboiul de independeta si a lucrat pe alta tema.
    Intrebarea din final este inutila, cititi biografia artistului 🙂 N-a fost un cunoscator al timbrelor, doar un artist care lucra dupa model. Petitia aia a existat candva in mana unui evreu care incerca sa obtina cetatenia romana; Grigorescu a reprodus.

  5. Daniel
    Daniel
    30/06/2011 at 02:57

    @Anonim: Trec peste partea cu anonimatul, care pare neobisnuita in contextul unui dialog deschis despre o opera de arta…

    1. Daca te uiti la specificul blogului, vei vedea ca tocmai ai comentat pe unul cu tematica filatelica, asadar matoda pentru datare nu este complicata, ci pur explicativa, din punctul de vedere al unui filatelist.
    2. Tabloul nu este datat, ad literam, in sensul ca artistul nu a specificat anul executiei lucrarii.
    3. Multumesc pentru precizarile in legatura cu prezenta pictorului in 1879 la Bacau. Cu toate acestea, nedumerirea mea persista: de ce nici Comunitatea Evreiasca, nici Muzeul de Arta nu specifica „1879” ca an al executiei. In ambele cazuri exista formularea „cca. 1880”.
    4. Permite-mi sa nu-mi retractez intrebarea din final, pentru simplul fapt ca nu exista nici o informatie legata de acest aspect (daca Grigorescu a fost sau nu filatelist, sau macar colectionar amator).

    P.S.: Pe viitor, in caz ca vei mai reveni pentru a comenta pe blog, te rog sa folosesti un pseudonim (exclusiv „Anonim”), daca nu doresti sa semnezi macar cu prenumele. Multumesc pentru intelegere.

  6. sendroiu
    sendroiu
    30/06/2011 at 22:52

    impresionanta poveste 🙂
    (e cumva reconfortant sa citesti ca au existat vremuri cand, in Romania, chiar in Romania, nababii nu cumparau fotbalisti, meciuri, sau trusturi de presa)
    🙂

  7. serban
    serban
    01/07/2011 at 03:05

    Dar despre gâscă, nimic?
    Când s-a născut? Ce a păscut? Cum a fost gătită?

    Şi cum se cheamă colecţionarii de gâşte?

  8. Daniel
    Daniel
    01/07/2011 at 08:03

    @serban: In primul rand, gasca s-a dovedit a fi gascan. Din pacate, rezultatele recensamantului animalelor nu s-au pastrat, singurele marturii de dupa Ospatul de Independenta fiind: una bucata la Bacau (gascanul ovreului) si una bucata la Vaslui (curcanul de Penes). Am incercat sa iau legatura cu membrii miscarii de integrare a gastelor in absolut, pentru obtinerea de informatii suplimentare, dar n-am obtinut decat o adresa de blog culinar: manancigascanicativrei-slabesticumpoti…

    P.S.: Unii se autointituleaza pompos gurmanzi, dar lumea-i stie de mancai. 🙂

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url