Motto:

Nu sa fie mai entuziasti in vorbe avem a-i convinge pe sceptici, nu sa fie mai vorbareti, ci, ca sa zicem asa, sa fie mai “faptareti“. (Adrian Paunescu)

Am stiut mereu ca rolul meu este sa conving oamenii de realele calitati ale altor oameni. Pasiunea sa capete consistenta si savoare, deopotriva, iar colectionarii sa se intoarca cu sufletul, nu numai cu coada ochiului, catre studiul filateliei si dorinta de a colectiona urme ale trecutului. Din asta vine, cel mai probabil, si dorinta de revigorare a miscarii filatelice romanesti, blogosferita de pe meleaguri moldave. De acolo de unde, la 1858, vedea lumina tiparnitei intaiul Cap de Bour.

Ultimele saptamani au fost ca niste ploi binecuvantate de primavara tarzie, cazute peste eforturile, indoielile si sperantele personale ca se mai poate urni un proiect colectiv in tarisoara asta atat de divizata. Am avut cateodata sentimentul ca “fiecare pentru el” este noul strigat de lupta al generatiilor de filatelisti. Dar nu era decat un strigat de deznadejde. Acum am inteles ca fiecare colectionar sau profesionist intr-ale filateliei poarta cu el, zi de zi, dorinta de a activa intr-un cerc, club sau asociatie filatelica. Putini sunt, insa, cei care stiu si sa exprime acest lucru. Iar si mai putini sunt cei care au initiativa, care organizeaza, care isi propun sa realizeze ceva pentru membrii comunitatii filatelice si au puterea sa duca la indeplinire planul prezentat. Eterna variabila: de la vointa la putinta…

Am reusiiiit! Am infiintat Cercul Filatelic “Roman Musat”, reluand o traditie romascana ce s-a stins acum aproape 30 de ani. Totul a pornit de la lansarea la Roman a “Istoriei cartofiliei romanesti” a Maestrului Silviu Dragomir, cand mi-am manifestat intentia si disponibilitatea de a relansa un cerc filatelic in cadrul Societatii Culturale “Clepsidra”, cea care organizase evenimentul cu pricina. La 5 luni de la aceasta discutie cu unii colectionari prezenti, am fost peste masura de bucuros sa fiu convocat la prima adunare a Comitetului de Intiativa.

Sigla Cercului Filatelic "Roman Musat" din Roman

Read more…

Motto: “Am credinta, si cu ea ma voi duce dincolo, ca Romania va reveni pe calea democratiei numai prin Monarhie”. (Corneliu Coposu)

De cand m-am inscris la Cercul de orientare turistica, sa fi avut vreo 13 ani, iar la primul concurs m-am si ratacit in padurea de la poalele Pietricicai, am invatat sa casc ochii bine. La ce-i in jurul meu, la semnele care pot constitui repere in orientare, la sunetele care te pot ghida din salbaticie spre lumea civilizata. Trecusera vreo 3 ore, de cand disparusem cu busola in mana, pana am fost gasit lesinat de sete si de foame, cu ochii podiditi de lacrimi.

De cele mai multe ori, se intampla sa nu te caute nimeni cand simti ca te-ai ratacit. Ambitia si anduranta iti sunt puse la mare incercare de linistea din jur, de lipsa de reactie a celor pe care ii tratezi ca de la egal la egal. Ca si cum, simtul comun al apartenentei la singura existenta fizica ce ne-a fost daruita este ascuns privirii de un desis fara iesire.

Am fost educat intr-un regim care nu oferea alternative, ci doar istorie mistificata. Am invatat ca am avut conducatori geti, daci, romani, cneji, voievozi, principi, boieri fanarioti, domnitori si, deodata, presedinte. Fac parte din generatia de “decretei” care dupa Revolutie a aflat cu uimire ca Romania a fost candva Regat, iar conducatorul era Majestatea Sa, Regele. Si nu unul, ci patru la numar. Si nu pentru o perioada nesemnificativa, ci pentru 81 de ani. In comparatie cu acestia, cei 64 de ani pe care-i sarbatoreste Republica anul acesta par o nimica toata. Cu toate acestea, nimeni nu m-a invatat sa pretuiesc Monarhia, ci doar Republica, nimeni nu mi-a explicat rolul Regelui, ci doar pe cel al Presedintelui.

Simt ca ma pierd printre atatea minciuni, iscoade, tradari si “animale bolnave”. Vine vremea sa-mi infrang nelinistile si sa ma ghidez dupa franturile de adevar cioplite-n trunchiuri rasturnate de stejari hacuiti. Instinctul de conservare imi spune sa ma descurc singur in toata aceasta increngatura de scenarii, sa fiu atent la semnele din jurul meu, dar mai ales la semnalele de fum pe care ochiul este pregatit sa le intrezareasca. Sunt viu si asta e tot ce conteaza. Imi voi salva trupul si mintea de la o putrefactie comandata.

Familia Regala a Romaniei / Sursa: http://www.familiaregala.ro/

Read more…

Strainii sunt atrasi sa vada cu ochii lor “Palatul lui Ceaucesco”. Romanii care au fost contemporani cu inaltarea sa au ramas fideli denumirii initiale: “Casa Poporului“. Despre “Casa Republicii”, asa cum a fost rebotezata imediat dupa Revolutie, nu mai stie nimeni nimic. In prezent, e motiv de fala si mandrie sa stai la coada, in Ziua Portilor Deschise, ca sa te holbezi la ditamai hardughia de neam prost, cunoscuta sub numele de “Palatul Parlamentului“. Asta in timp ce, din cand in cand, se mai aude cate o cucoana care-si cicaleste barbatul intreprinzator: “Ti-am zis io ca trebuia sa facem mai inalt salonul de oaspeti!”. De undeva, din tavan, continua sa cada peste lumea adunata ca la circ strigatul deznadajduit al Loredanei: “Ridica-ma la ceeer!…”.

Ce mai conteaza ca in cei 6 ani, cat a durat constructia, peste 20.000 de soldati, parnaiasi si muncitori si-au frant spatele, oasele, zilele? Avem si noi un obiectiv strategic de interes mondial, ii momim pe strainasi cu betoane imbracate-n marmura si piele, le servim un scenariu tulburator cu cizmarul in rolul vampirului si gata, s-a rezolvat si problema turismului romanesc pe urmatorul mileniu.

"Palatul Parlamentului" - Seria de 6 timbre

Read more…

Fotoreportaj filatelico-turistic

Cu mare drag pentru tara-fara-de-sfarsit si filatelia-fara-de-leac, se dedica bunului prieten Cornelius Ionescu

In fiecare zi, ma trezesc din visul in care am ales sa-mi scald caii liberi: mintea si iubirea, deopotriva. N-am reusit niciodata, in cei aproape 43 de ani, sa ma recunosc mai bine ca acum. In zori, ma privesc implinit in oglinda sufletului tihnit si, pe nemancate, mai sorb un strop din elixirul care continua sa-mi dea taria sa nu-nvat a muri vreodata.

Am ales sa fiu omul liber intr-o poveste in care am senzatia ca celelalte personaje se incapataneaza sa-si deruteze linia vietii, uitand parca sa traiasca prin ele insele. Dependenta de scenarii vesele si triste nu lasa loc de admirat privelisti, de cunoscut destine, de respiratii printre atatea false aspiratii.

E timpul sa o iau iar din loc, spre Cluj, la intoarcere sa admir Cetatea Mediasului, sa revad Cetatea Sighisoarei, sa-mi implinesc inca un vis langa Lacul Sfanta Ana, ca spre final sa-mi astampar setea in izvorul de la Baile Homorod. Dar nu singur, niciodata singur, in dreapta cu Doamna inimii mele, iar in stanga cu prietenul de-o viata si marea lui iubire. Ma grabesc sa ajung la Expozitia “Librafila 2011″, unde particip cu “Catalogul Emisiunilor filatelice din Exilul Romanesc”, la clasa Literatura filatelica, apoi sa-mi revad dragii prieteni-filatelisti clujeni: Mircea Dragoteanu, Radu Loneanu, Dan Cosma. Numai pentru asta si tot merita sa trec Carpatii.

Porniram la drum, prin Dealurile Covasnei si Harghitei

Read more…

Va spuneam in urma cu un an ca suntem fani declarati ai Eurovisionului (eu si doamna inimii mele). Bineinteles, dupa ce ne-am luat-o marti pe nestiute de la TVR, neavand habar de vreun promo pentru prima semifinala, am stat joi, in cea de-a doua, sa urmarim evolutia reprezentantilor nostri si a celorlalti performeri din 18 tari. Am avut curiozitatea sa stau treaz pana spre orele 2 dimineata, in noaptea de marti spre miercuri, ca sa trec in revista toate piesele din competitie.

Feelingul meu de promoter muzical, chiar daca mai atrofiat ca-n prima tinerete, nu m-a inselat in a doua semifinala, cand am “simtit” artistii care vor fi selectionati. Va spun sincer ca n-am mai vazut de mult atatia interpreti de valoare stransi pe scena Eurovision, sa tot fie vreo 5 ani. Dar marea surpriza de la Dusseldorf o reprezinta revenirea in actualitate a stilului anilor ’80: numeroase piese funky-pop, urban si o cultura punk care are marele merit de a fi daramat toate barierele expresiei artistice, acum aproape 30 de ani.

Logo-ul Concursului Eurovision 2011, organizat la Dusseldorf - Germania

Read more…

Iubitorii ordinului lepidopterelor si colectionarii tematicieni au acum o bucurie in plus. Noua emisiune filatelica “Fluturi” va completa, cu siguranta alte cateva file din clasoarele ce le sunt dedicate. Romania este la a sasea emisiune de marci postale cu aceasta tema, prima fiind lansata in 1960, iar ultima dintre ele in 2002. Intre acesti ani, alte 3 serii de timbre cu fluturi au mai aparut in 1969, 1985 si 1991.

Cu siguranta este una dintre cele mai indragite tematici filatelice din toate timpurile, imaginile viu colorate si armonia prezentarilor grafice constituind o incantare chiar si pentru ochiul unui simplu privitor. Acesta este si motivul pentru care marcile postale cu fluturi din toata lumea au ramas la fel de cautate, iar pretul continua sa fie mai ridicat decat al altora.

"Fluturi" - Seria de 6 timbre

Read more…

Povestea povestii isi are originile in urma cu doua saptamani, cand Doamna inimii mele a inceput sa parcurga intreaga colectie “Pictori de geniu” editata de Biblioteca de Arta “Adevarul”. Intr-una din serile trecute, m-a luat prin surprindere cu o intrebare: “Stiai ca Grigorescu a pictat un tablou care are reprezentat un timbru pe el?”. Nu, nu stiam. Mi-a aratat cartea dedicata pictorului Nicolae Grigorescu si am vazut ca, intr-adevar, dintr-un tablou ma privea maiastru un timbru fiscal. Era vorba despre lucrarea “Evreul cu gâsca”.

In seara asta mi-am adus aminte ca imi propusesem sa fac niste “sapaturi” legate de subiectul cu pricina, asa ca ne-am pus amandoi pe treaba si iata-ma acum depanand povestea. In primul rand, trebuie mentionat ca tabloul este nedatat, unul din reperele existente pe Galeria de Arta fiind contradictoriu: “se spune ca Evreul cu gâsca a facut senzatie la Expozitia Universala de la Paris din 1867“. In rest, Comunitatea Evreilor il dateaza cu aproximatie in jurul anului 1880, iar in fisa de inventar a Institutului de Memorie Culturala apare inscris anul 1880 ca data certa de executie.

De aici am pornit si eu cautarile. M-a contrariat aceasta joaca de-a datarea: ba ca-i nedatat, ba ca-i 1867, ba ca poate fi 1880, ba ca-i sigur 1880. Mi-am spus ca singurul care poate sa faca lumina in toata harababura asta este timbrul fiscal din tablou, in stricta concordanta cu datele istorice cu care va trebui sa-l confrunt.

Nicolae Grigorescu - "Evreul cu gâsca" (intreg si detaliu)

Read more…

Tentatiile Internetului pentru un colectionar sunt, de cele mai multe ori, gurile de oxigen de care o pasiune are nevoie ca sa fie intretinuta. In ceea ce ma priveste, ma incapatanez sa descopar piese de istorie postala care nu au o valoare extrinseca deosebita, dar reprezinta marturii ale epocilor apuse, documente vii despre personalitati ale culturii si stiintei romanesti.

De exemplu, ce-ti poate spune o carte postala banala, scanata doar pe avers, francata cu doua marci “Ferdinand – bust mic” de 1 Leu si 3 Lei si expediata din Romania spre Spania, in anii ’20? Ce surprize ascunse iti poate rezerva o intuitie corecta, dar, mai ales, cum poti “descifra” valoarea documentara a piesei respective?

Atentia la unele detalii, din titlul ales de vanzator pentru postarea pe un site international de licitatii, este in multe cazuri esentiala pentru o posibila achizitie a unui material filatelic cu valoare documentar-istorica. Indiferent de limba folosita in mesajul care ajunge, simultan, in fata a milioane de oameni, orice colectionar atent va trebui sa faca efortul unei traduceri corecte. Pentru aceasta, oricine are posibilitatea unei verificari, cat mai aproape de adevar, prin intermediul Google translate.

Carte postala expediata de Emil Racovita catre Dr. Zariquiey, in 1923 - avers

Read more…

Sunt timbre care, involuntar, mi s-au intiparit in minte. Copilul care aduna marci postale de prin plicurile filatelice cu premii se incapataneaza sa le faca uitate in ungherele intunecate ale memoriei. Timbrele astea reprezinta puntea de legatura cu inceputurile pasiunii, devenita intre timp obiect de studiu stiintific. Indiferent de forma in care aleg sa imbrac continutul, vedeta care imi va capta mereu atentia va ramane Maria Sa Timbrul.

Azi imi revine onoarea sa asez fata in fata doua realizari grafice, situate la o distanta de aproape 40 de ani una de alta. Prima macheta, intitulata “Paeonia Romanica”, apartine graficianului Vladimir Stoianov (cunoscut sub pseudonimul artistic VLASTO) si a fost executata in 1972. Cea de-a doua, “Paeonia Peregrina”, este opera graficianului Mihai Vamasescu si este datata 2011. Ambele infatiseaza bujorul si au stat la baza marcilor postale emise de Posta Romana in anii mentionati.

"Bujori" timbrele din 1972 si 2011 - doua machete, doi graficieni, aceeasi floare

Read more…