In miez de noapte, am ales norocosul catre care vor pleca cele 6 cataloage filatelice Michel si Zumstein. Este bucurestean, se numeste Ionut Vasile si la anul implineste 30 de ani. Am considerat ca mesajul sau si-a atins scopul, acela de a ma determina sa cred, chiar daca nu-l cunosc personal, ca este intr-adevar un colectionar filatelist la inceput de drum, care are nevoie de cataloage in dezvoltarea sa filatelica. Redau in intregime materialul primit:

Viitorii filatelisti - Colindatori la Muzeul National Filatelic

“Am innebunit!!! E clar…
De 3 luni, stau ca un apucat pe Internet, descoperind  noi si noi informatii despre ”Regina” actualului meu hobby: FILATELIA.

Sunt Ionut, nascut in crizele acute ale comunismului,  mai precis in anul 1981, in Bucuresti. Ca mai tuturor copiilor din generatia mea, imi placea tot ce era nou si cu iz occidental. Asa se face ca toate, inclusiv farfuria cu care eram servit la masa de mama, trebuia sa aiba stampilat pe spate “Made in China” (care era la moda prin toata tara).
Cand am inceput clasa I si orizonturile mele s-au deschis, am luat contact cu tot felul de obiecte de colectionat: timbre, cutii de chibrituri, bambilici (erau table decupat, aduse in cartier de vreun copil de strungar de la uzinele Grivita) si multe, multe ambalaje de dulciuri aduse din Occident, sa nu mai spun ca foarte valoroase si apreciate erau autocolantele si surprizele.

Din toata sarabanda de produse aflate la mare pret pentru colectionarii de 7-8 ani, cel mai mult mi-au placut timbrele. Si uite asa am inceput sa colectionez timbre, facand schimburi cu vecinii din bloc.
In familie, neavand nici un model de urmat ( hobby-ul parintilor mei fiind muzica, ceea ce mie nu mi-a placut niciodata) si pentru ca bani pentru timbre nu prea primeam de la tata,  nu mi-a ramas  decat sa fac troc in fata blocului. Chibrituri, surprize si bambilici la schimb cu timbrele, ba mai mult – cu baietii mai mari furam tigari de la tata si le schimbam pe timbre, iar ei  ma mai luau si pe mine cateodata la un film.

Cea mai mare tranzactie pentru mine a fost cand, pentru o punga de cartoane de chibrituri, am primit un clasor nou nout, chinezesc, cu copertile de matase inflorata, pe care ulterior l-am distrus cu “celebrele” timbre cehoslovace care se lipeau sub foita.
Au fost ani frumosi, ultimii ani ai comunismului in care eu nu aveam alta treaba decat sa urmez scoala si sa ma joc in fata blocului cu baietii.

Pe vremea aceea, nu era nici Facebook, nu existau nici alte programe online de socializare si nici Okazii.ro (dealtfel, un lucru bun acest site) de unde eu puteam sa achizitionez timbre. In acei ani, cu putinii bani pe care ii primeam, mergeam la o “Filatelie” pe 1 Mai, fiind  singura pe care o cunosteam si care era la distanta de trei statii cu tramvaiul  41 de mine.

Revolutia a insemnat pentru mine ruperea  aproape completa de acest hobby.
Parintii  mei au decis sa ne mutam din Bucuresti in provincie, in mediul rural. Pentru mine a fost un soc cand, fiind in clasa a-V-a, am vazut adevarata saracie provocata de comunism, viata fiind foarte diferita in zona rurala. O parte din acei copii din scoala nu aveau caiete, nici pixuri ca sa isi scrie lectiile, iar termenul de “timbre” era asociat grosolan cu scrisorile si in ochii lor nu avea nici o valoare estetica. Erau imbracati ca la revolutia din 1821 iar pasiunea lor o constituia fotbalul pe maidan, impartit intre pascutul animalelor si munca in  gospodarie.

In momentul acela sa produs sah la regina si eu nu am mai gasit nici o solutie, abandonand lupta. M-am indreptat catre alte hobby-uri: sportul, mai ales fotbalul pe care il mancam pe paine de dimineata pana seara, singura apropiere de timbre fiind rasfoirea celor 3 clasoare cu care am venit de la Bucuresti. Asa s-au scurs 20 de ani, cu alte pasiuni, cu scoala, cu fotbal, in timp ce putinele timbre pe care le mai aveam zaceau intr-un raft de biblioteca alaturi de cateva carti.

M-am reintors de unde am plecat…in Bucuresti, unde am terminat o facultate si am inceput usor-usor sa ma reacomodez cu aglomeratia urbana. Printre pseudo-pasiunile cu care am revenit de la tara, au fost tigarile si bautura, ca doar nu puteam veni cu “vicii” timbrofilice de spita regala, gen Carol I. Spun acest lucru pentru ca renuntarea la adevaratele vicii s-a intersectat oarecum cu reluarea pasiunii mele pentru filatelie. Atunci mi-am facut o promisiune: cu 50% din banii pe care ii dadeam pe tigari sa-mi procur timbre, adica de aproximativ 150 ron.

Declicul dar, mai ales, “solutia iesirii din sah” (care a durat 20 ani) s-a intamplat in acest an pe neasteptate. Cum? – o sa ma intrebati… Eram intr-un weekend la tara si am descoperit clasoarele imbatranite si mucegaite iar atunci s-a produs scanteia!!! Atat. De atunci stau zilnic, uneori chiar si la munca, si imi innebunesc toate colegele cu timbrele mele. Citesc stiri filatelice in goana mea, pentru acoperirea timpului in care am fost absent. Cumpar timbre, nu foarte scumpe, de pe Okazii.ro si de la cercul filatelic; am facut rost de cataloagele Scott si Michel, bineineles in format electronic, pentru ca momentan nu am 600 de euro sa le cumpar si sincer mi se pare pretul cam piperat. Asta este povestea revenirii in scena a micutului filatelist sahist…

Urmatoarea mutare gandita ar fi gasirea unui mentor filatelist, care sa ma invete tot ce stie si sa aiba rabdare sa-si bata capul cu un novice. Insa,  simturile mele imi spun ca nu toate persoanele  sunt dornice sa ajute noii recruti in aceasta armata a esteticului.
Ce am vazut pe la cerc sunt doar persoane in varsta (a crescut foarte mult media de varsta, eu fiind cel mai tanar de acolo), buni filatelisti, dar ma tem ca si foarte buni comercianti (unii dintre ei), care te vad incepator si incearca sa profite. Sper sa nu se inteleaga  ca vreau sa incep un razboi cu cineva, dar asta este adevarul si sunt sigur ca vor reusi sa profite o singura data de pe urma mea, caci a doua oara nu vor mai avea sansa, mai cu seama dupa ce voi intalni un mentor care sa ma invete adevarata arta. Si aici chiar fac apel la maestri…

Acum cred ca a venit timpul sa  raspund la  intrebarile adresate de proprietarul blogului. Chiar daca raspunsul meu este poate unul dur, eu cred ca filatelia  se afla pe o panta descendenta, numarul colectionarilor fiind in scadere. Cu toate astea, se afla si pe o panta ascendenta, din punct de vedere al calitatii colectiilor, pentru ca s-a aplicat si in aceasta ramura principiul sitei… Colectionarii vor exista cat va fi pamatul si, cu putina atentie din partea celor mai de seama filatelisti, vom reusi sa ducem mai departe aceasta pasiune nobila.

Cum promovez eu filatelia? Prin lucruri marunte si zilnice. Le povestesc tuturor despre colectia mea de timbre si toate persoanele apropiate ma asculta cu foarte mare interes si se bucura de bucuria mea, chiar daca, la randul lor, sunt afoni in acest domeniu. Acesta este doar inceputul, pe viitor sper sa fac cat mai multa pro-filatelie, sa acumulez cat mai multe cunostinte  si, de ce nu, la venerabila varsta de 75 de ani sa castig aceasta partida de sah ajutat de un nou recrut, eu fiind maestro si el incepatorul.
Va rog sa-mi scuzati greselile, sunt un geograf si noua ne place mai mult aventura si nu scrisul povestilor.
Cu stima,
Ionut”

© 2010, Daniel. All rights reserved.

Pe aceeaşi temă:

• Interesati de schimburi filatelice? Anunt de la un pensionar din Calafat
• Calatoria unui plic banatean in jurul lumii
• Catalogul Michel recomandat in colectionarea timbrelor straine
• Timbrele nedantelate romanesti – raritati intre criza si investitie
• Propaganda in cartofilie: Regele, Maresalul si Fratia de arme