Memorialul durerii in cur – Reconstituirea

Sfarsit de toamna romaneasca. Geniile mor in genunchi, iar hienele pe post de sfinti urla ca-n codru verde. Sfasie ce mai au de sfasiat din memoria romanului Adrian Paunescu, fara flacara la lumanare. Nu-mi spuneti c-ati si uitat cum l-ati lasat pe Eminescu sa moara!…

Vine o vreme cand trebuie sa devii radical in fata extremelor de tipul celor infaptuite la nici 24 de ore de la praznic. Astfel vei invata sa devii vesnic. Si vertical. Si liber. Si mandru ca te-ai nascut roman. Raul nu te poate atinge, daca sadesti in tine curajul sa-l extirpi cu voce raspicata. Asa ne-au invatat Poetii.

Simbolul urei colective, axata pe defaimare si invective, revine ca un leitmotiv in vomele cu care activistii isi clatesc coardele vocale. In documentarul fictiunii traite, Memorialul Durerii se transforma in cel al durerii in cur, ca-ntr-o Reconstituire absurda a viziunii lui Pintilie despre intoleranta sistemului si pavaza in fata hemoroizilor de tip nou.

Agitatorii sunt mai agitati ca niciodata. Norma e norma, trebuie indeplinita cu succes pe altarul facerii de bine. De futerea de mama se ocupa mai incolo. Iti trebuie multa stapanire de sine ca sa-i asculti, sa-i amusini de la distanta dupa ghena de cacat pe care o cara obedienti in spate si sa te feresti cand stau sa o rastoarne. Apoi, sa le-ncarci constiinta chinuita de santaje cu un sictir prelung de „maaars, potaie”!

Au stapan, nu-s maidanezi cum ai fi tentat sa crezi daca te-ai lua dupa dara lasata-n urma. Balosi de numa-numa, scuipa si improasca tot ce-i sfintit cu buna crestere dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeul lor e pe pamant, nu-n ceruri. Sunt rebuturile de care se dispenseaza oricine, oricand, iar ei sunt constienti de asta. Umbra lor nu conteaza, nici macar la numar, pentru ca haita tot haita ramane.

Sunt aceiasi de acum 60 de ani, doar ca au alte fete, alte nume si alt conducator. Istoria se repeta des la romani, ar trebui sa-ti dai iute seama de asta pana nu prind de veste ca te-ai prins. Daca-i stii muia, retine-o. Daca-i cunosti numele si adresa, noteaza-le. Daca stii cu cine se intalneste, baga la cap. Ar fi indicat sa nu mai repeti greseala de a-i lasa sa se amestece intre mine si tine, ca se-mpute treaba daca-i rost de galceava. Pana la reconstituire nu mai e decat un pas:

„-Te doare, mă, te doare?

– Mă doare, mă,… mă doare–n cur…

(peste 42 de ani) …de voi!”