Adrian Paunescu – Ultima carte postala a mortii

Categorii:Arcu' lu' Marcu
Daniel

IN MEMORIAM

Adrian Paunescu (1943-2010)

M-a podidit intunericul Luminii. In urma cu un an il pierdeam pe Cel ce mi-a dat nume, acum l-am pierdut si pe Cel ce mi-a dat glas. Nelinistea launtrica s-a domolit si plansul a acoperit vocile pustiite de neputinta. Soneria sparge durerea in mii de farame de iubire, pe care incerc sa le potrivesc dupa sufletul meu. E postasul. Mi-a adus ultima carte postala a mortii de la Adrian Paunescu.

A fost idolul adolescentei mele, ratacita undeva prin anii ’80. Singurul. A fost ultimul mare poet roman pe care l-am avut contemporan. I-am spus simplu: Maestrul. A ratacit ce-a ratacit printre noi si amintirile noastre, iar azi a ramas ultimul ca sa stinga Lumina. A facut-o in centrul atentiei tuturor, asa cum ii placea. Dependent de iubirea oamenilor, asa a fost si a murit Maestrul Paunescu. De la Nichita incoace i-a jelit pe toti ai lui, asa cum erau, acum facem cheta nationala ca sa-i slujim memoria. Poezia nu moare odata cu Poetul.

"Cartile postale ale mortii" (1970) - Adrian Paunescu (1943-2010)

"Cartile postale ale mortii" (1970) - Adrian Paunescu (1943-2010)

Colectionarul

In urma cu 20 de ani am facut o mare greseala pe care de un an incerc sa o repar. Definitiv. Sunt categoric pentru ca Adrian Paunescu mi-a aratat ca nu e loc de erori majore in lumea pe care o ocupam salbatic, ci doar de iubire. Plang pentru ca Omul asta m-a definit ca om, dar nu e loc de parere de rau decat ca a fost mai iute ca mine. Si cum ar putea sa fie Maestrul pentru ucenic?…

Imediat dupa Revolutie, mi-am vandut toate cartile Poetului si discurile Cenaclului „Flacara”. A fost pentru prima si ultima data cand au reusit sa ma manipuleze, ei si televiziunea lor „libera”. Aveam 21 de ani si revolta imi clocotea in sange. Mancam „democratie originala” pe paine, dar negam esentialul: poezia din mine. Ardeam laolalta cu flacara mocnita, inversunati pe trecutul pe care nu-l inteleseseram nici cat negru sub unghie, iar odata cu sufletul nostru se parjoleau si cartile din care ne trasesem seva. Cresteam, dar ne cadeau frunzele.

Am inteles, putin mai tarziu, ca dreptatea nu inseamna sa-ti negi originile, sa-ti ineci convingerile si sa hulesti oamenii. Cu atat mai mult Geniile. Iar cand am descoperit ce greseala comisesem, am purtat in buzunarele fiintei mele o singura dorinta: sa-mi cer iertare pretuindu-l, sa caut sa-i inteleg zbaterea de aripa, sa mostenesc si sa perpetuez dorinta de bine din vorbele sale asternute sau rostite taios. Idolul anilor mei de inceput a renascut, m-a insotit trecator prin cele lumesti, apoi mi-a dat drumul printre oameni. „Descurca-te”, mi-a zis, „esti cel care esti si nimic mai mult”. Imi incheiasem ucenicia.

Cartile lui Adrian Paunescu (1) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (1) - Colectia Daniel Marcu

Reparatia

In urma cu un an de zile am inceput sa strang la un loc toate cartile lui Adrian Paunescu. Destinul a facut ca ultimul volum descoperit sa fie „Cartile postale ale mortii”, singura carte de proza fantastica pe care Maestrul a lasat-o mostenire inca de la 27 de ani. Cum poate un colectionar sa traduca semnul acesta de ultima carte postala – cea a mortii, primita de la idolul sau? Impacare, resemnare, previziune? Toate la un loc, pentru ca m-am impacat cu mine insumi prin reparatia morala fata de Geniul poetului, scriitorului si gazetarului, pentru ca am simtit crezul nerostit ca-si incheiase ciclul creator si pentru ca este uman sa lasam Divinitatii hotararea pe care noi nu suntem in stare sa o luam. Ea are ultimul cuvant.

Din cele aproape 50 de volume editate de-a lungul vietii sale, Adrian Paunescu a avut rabdarea sa ma astepte pana aproape de finalul completarii colectiei. Imi mai lipsesc 5 volume. Daca as fi apucat sa termin cautarile mele cat Maestrul era in viata, ar fi disparut farmecul, enigma, dorinta nestavilita de a-l cauta si de a-l regasi de-a lungul celor 45 de ani in care si-a publicat opera. Iar Poetul stia asta cel mai bine: misterul e esenta poeziei din noi!

Cartile lui Adrian Paunescu (2) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (2) - Colectia Daniel Marcu

Sunt fericit ca am gasit volumul de debut din 1965 – „Ultrasentimente”, sunt implinit dupa ce am citit „Fantana somnambula” publicata in 1968, anul in care ma nasteam, sunt ravasit si acum de faptul ca tata mi-a cerut cu putin timp inainte de a se duce volumul „Ruga pentru parinti”, sunt intrigat de ce nu gasesc „Aventurile extraordinare ale lui Hap si Pap” din 1970, singura carte de literatura pentru copii, cu ilustratii ale poetei Constanta Buzea (prima sa sotie)… Bineinteles, sunt si foarte curios sa vad ce volume postume vor aparea, mai ales ca stiu cate proiecte terminate sau in curs de finalizare avea Adrian Paunescu.

Reactiunea

Maestrul a avut de-a lungul vietii sale publice o groaza de contestatari. Nu stiu a ce. Probabil a nimicniciei cu care au fost inzestrati, indoctrinati, manipulati. Unii au patit poate ca mine in prima tinerete. Altii asa sunt construiti. Sunt convins insa ca Poezia lui Adrian Paunescu nu va putea fi calcata in picioare, nici de vorbe, nici de gesturi de oprobiu, nici de catusele ingradirilor sociale. Geniul sau se va consolida, asa cum sunt convins ca si el credea cu tarie. Era constient de tot ceea ce a construit in anii ’70-’80, era mandru de generatia-n blugi pe care a format-o si careia i-a fost mentor, era impacat cu sine insusi de gradul obtinut in civilie: acela de OM.

Am asistat timp de doua zile in cadrul emisiunii „Pe bune”, realizata de Mironica si Banciu la Sport.ro, la un atac jegos la adresa persoanei Adrian Paunescu. Eu il consider chiar si acum inconstient. Doi gazetari luand la misto un alt gazetar, fara noima si fara discernamant, in zilele in care Maestrul era pe patul de viata si de moarte, inconstient, tinut in viata doar de aparate. Cat de marsav poti fi ca sa „te iei” de un om care nu are cum sa riposteze? Cat de prost crescut trebuie sa fii ca sa „dai” intr-un semen mai in varsta ca tine? De cata lipsa de respect si educatie elementara trebuie sa dai dovada ca sa sustii incontinuu ca Poetul „avea cartile pline de osanale”, fara sa fi citit macar o carte de-a sa? Le raspund tot eu lui Mironica si Banciu: baieti, acum pe bune, daca vreti sa pareti pamfletari, apucati-va de citit ca sa aveti habar ce criticati. Altfel n-o sa stiti niciodata ca Adrian Paunescu nu a publicat in cartile sale nici macar o singura poezie de propaganda proletcultista dedicata lui Ceausescu. Iar cand aveti de gand sa v-apucati de gazetarie, luati colectia „Flacara” de acum vreo 25 de ani si studiati cu voce tare reportajele, satirele sau editorialele semnate de Adrian Paunescu. Macar atat puteti sa faceti si voi ca sa nu mai pareti stupizi in oglinda. Ca „pe sticla” e mai greu, va tradeaza fata…

Cartile lui Adrian Paunescu (3) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (3) - Colectia Daniel Marcu

Scena

Scena lumii, scena vietii, scena cenaclului. Trei elemente care i-au definit existenta Maestrului Paunescu. In toate s-a implicat cu varf si indesat, asa cum i-a placut, din toate a iesit cu fruntea sus, asa cum ii sade bine unui barbat luptator. A muncit cu oamenii, in luarea deciziilor cele mai intelepte, a muncit cu gandurile lor, in dorinta de a-i face sa-si inteleaga istoria nationala ca pe un destin asumat, a muncit cu prejudecatile, pentru limitarea nedreptatilor pe care le-a constientizat de la bun inceput, a luptat cu ideologiile, din dorinta de a-si vedea semenii traind armonios, in iubire. Dar, cel mai mult, a luptat cu el insusi ca sa-si inteleaga rostul si rolul sau pe pamant, pentru a se putea darui neconditionat si nemasurat poporului din care s-a ridicat. Origini istorice basarabene, intr-un suflet energic de oltean bataios, cu intelegeri vizionare de revolutionar ardelean si duiosie sfanta de poet moldav. In doua cuvinte: Adrian Paunescu.

Destinul

Tare mi-e ca lumea isi va plange Poetul, dar Poetul nu va mai fi aici ca sa-si imbarbateze neamul… „Cat mai sunt inca viu, folositi-ma!” era strigatul sau disperat pe care l-am auzit des in ultimul an de viata. Cine a incercat sa-i inteleaga temerile, cine a avut curajul sa-i impartaseasca viziunile sumbre, cine a dorit sa-si explice in gura mare murdaria cu care ne sunt asediate constiintele. Sau cati?

Un destin cat o Poezie Nationala nu a fost infrant pe roata istoriei, dar mai avem mult de citit ca sa patrundem mesajele cifrate ale Poetului. Pare o contradictie pentru unii sceptici, critici literari, dar poezia lui Adrian Paunescu are mai multe necunoscute, decat certitudini. A fost considerat un poet al prezentului si niciodata nu i-a fost atent observat lirismul, care consta in forta cuvintelor simple pe care si le alegea. O poezie scrisa de Maestrul Adrian Paunescu va fi inteleasa si de un taran, si de un orasean, si de un somer, si de un patron, si de un muncitor, dar si de un corporatist. De aceea, Adrian Paunescu a avut un destin cat o istorie. Pentru ca el a fost Poet de Neam si Tara.

Cartile lui Adrian Paunescu (4) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (4) - Colectia Daniel Marcu

La adio

Sunt mandru ca am fost contemporan cu Nichita Stanescu, cu Marin Sorescu, cu Ioan Alexandru, cu Grigore Vieru, cu Adrian Paunescu. Acum ca s-a stins si el, am ramas singur, s-au dus cu totii. „Aveti grija, fratii mei!” ne-a soptit aproape de final, pana si in momentul in care nimic nu mai e de spus. Ca la Cenaclul „Flacara”, el sa aiba ultimul cuvant. Acum tacere. Eu mai bocesc un strop din toata dragostea pe care mi-a lasat-o mostenire, oamenii se roaga la Dumnezeu in surdina de teama sa nu-si deranjeze vecinii, de departe se aude zvon de chermeza ca pe vremuri la Casa Scriitorilor. S-au intalnit Poetii, sunt impreuna la o cana cu vin si discuta lucruri dragi sufletului lor, invelite-n versuri sfinte. Daca te straduiesti putin, parca-i si auzi…

Cartile lui Adrian Paunescu (5) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (5) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (6) - Colectia Daniel Marcu

Cartile lui Adrian Paunescu (6) - Colectia Daniel Marcu

10 comentarii

  1. sonia
    sonia
    05/11/2010 at 17:18

    L-as intreba pe Tata… Ce se intampla acolo SUS? De ce va duceti toti ACOLO…? ….
    Nu mai pot plange singura…
    Ma simt saraca si pustie…
    Primeste-ma la tine, sa plangem impreuna…………………………

  2. Daniel
    Daniel
    05/11/2010 at 17:25

    @sonia: Te-astept la o cana cu ceai…

  3. grigore
    grigore
    05/11/2010 at 20:54

    doar aplauze

  4. Doina Popescu
    05/11/2010 at 22:36

    5 noiembrie a fost pentru mine ziua când s-a născut Alain Delon dar şi tatăl meu.
    Începând de astăzi, 5 noiembrie este ziua când Adrian Păunescu, sfinxul poeziei româneşti, a murit de inimă rea.

  5. Stanciu Petronela
    08/11/2010 at 13:26

    Ma inclin…

  6. Danamar
    10/11/2010 at 20:09

    Si eu ma inclin. Si pentru mine a fost un idol al adolescentei, si pentru mine a fost un felinar in intunericul de atunci, si pentru mine va ramane un geniu . Te invidiez pentru colectia de volume si ma bucur ca sunt si oameni ca tine care isi amintesc si ce a facut bun.

  7. Daniel
    Daniel
    22/11/2010 at 17:40

    @Dragos: Merci pentru link.

  8. eliza
    eliza
    12/12/2010 at 09:31

    Superb !!!

  9. Liviu
    Liviu
    21/04/2019 at 23:06

    Respect , Maestre !

Lasă un răspuns

Your message*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Name*
Email*
Url